Epilepsia: Când iau în considerare chirurgia?

Când ar trebui să iau în considerare o intervenție chirurgicală pentru tratarea epilepsiei? Operația ar putea fi luată în considerare dacă două sau mai multe medicamente anti-convulsii (fără efecte secundare semnificative) sunt încercate și nu opresc convulsiile, dând bolii clasificarea – epilepsie refractară (care nu răspunde la medicamente).

Epilepsia: Când iau în considerare chirurgia?

Scopul intervenției chirurgicale este de a identifica și a viza zona (sau zonele) din creier, care provoacă convulsii, și de a o elimina sau de a o dezactiva în alt mod, fără a afecta zonele din apropiere, care reglează funcții importante, cum ar fi vorbirea sau memoria.

Uneori, intervenția chirurgicală este un proces simplu. De exemplu, atunci când o leziune anormală a creierului este ușor de identificat și localizată într-o zonă de unde poate fi îndepărtată în siguranță.

Dar există cazuri, în care o leziune nu poate fi identificată. O procedură de implantare a unui dispozitiv, care poate gestiona convulsiile, este cea mai bună opțiune.

Cum este identificată originea convulsiilor înainte de operație?

Orice intervenție chirurgicală pentru epilepsie include o planificare atentă. Pentru pacient, acest lucru poate însemna mai multe teste pentru a înțelege mai bine cauza epilepsiei.

În cazul unor pacienți, intervalul de timp pentru finalizarea acestor teste poate fi de câteva luni.

Ce tratamente chirurgicale sunt disponibile pentru tratarea epilepsiei?

Epilepsia: Când iau în considerare chirurgia?

Când țesutul cerebral, care provoacă convulsii este identificat, există două tipuri de intervenții chirurgicale pentru a-l elimina:

1. Rezecția (sau tăierea țesutului, care provoacă convulsii).

Acesta este tratamentul chirurgical tradițional. Rezecția este cea mai invazivă strategie, dar este, de asemenea, cea mai bună șansă pentru eliminarea convulsiilor. Chiar și acei pacienți, ale căror convulsii nu sunt eliminate, vor avea șanse mai mari pentru o îmbunătățire a calității vieții.

Rezecția funcționează cel mai bine atunci când echipa medicală poate identifica un singur loc în creier, care nu este legat de o funcție.

Mai multe proceduri chirurgicale pentru tratamentul epilepsiei au fost dezvoltate pentru prima dată la Yale, inclusiv una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici de rezecție pentru îndepărtarea părților lobului temporal (cea mai comună zonă pentru tulburările convulsive).

”De peste 30 de ani, ne uităm la acești pacienți și să descoperim că rezultatele sunt foarte bune”, spune unul dintre pionierii acestei tehnici.

Pacienții, care sunt candidați pentru rezecția lobului temporal, au o șansă de 75% de a-și controla pe deplin crizele.

2. Ablația cu laser pentru a distruge țesutul anormal:

Ablația cu laser, cunoscută și sub denumirea de ablație termică, este mai puțin invazivă decât rezecția.

Poate fi eficientă pentru pacienții, ale căror convulsii provin dintr-o regiune mică a creierului, într-un loc specific, care este ușor de accesat și vizat.

Această abordare folosește ghidarea RMN intraoperatorie de înaltă rezoluție în timp real pentru a introduce o sondă mică, printr-o gaură minusculă din craniu. Aceasta pentru a furniza o cantitate stabilită de energie zonei, care va fi tratată.

• Energia este schimbată în căldură, care arde țesutul, care provoacă convulsii.
• Ablația cu laser nu oferă aceleași rate de vindecare precum rezecția, dar are un risc mai mic de efecte secundare, necesită o spitalizare mai scurtă și oferă o recuperare mai rapidă.
• În unele cazuri, este efectuată mai întâi ablația cu laser, iar rezecția este planificată în cazul în care convulsiile continuă.

Ce se întâmplă dacă originea convulsiilor nu este suficient de clară pentru o intervenție chirurgicală?

3. O a treia opțiune, numită neurostimulare (sau neuromodulație), implică implantarea unor dispozitive în organism – pentru controlul convulsiilor. Oamenii de știință știu de zeci de ani – convulsiile pot fi eliminate folosind stimularea cortexului cerebral, porțiunea creierului responsabilă pentru funcții precum conștiința, gândirea, memoria, limbajul și personalitatea.

Neurostimularea:

Epilepsia: Când iau în considerare chirurgia?

Neurostimularea este luată în considerare atunci când intervenția chirurgicală sau ablația cu laser sunt prea dificile sau prea riscante, adesea deoarece un punct focal clar, de origine a crizei, nu există sau nu poate fi identificat.

Este, de asemenea, luată în considerare atunci când regiunea de debut a crizei se suprapune cu funcții importante și, prin urmare, nu poate fi îndepărtată sau ablată cu un laser.

• Un dispozitiv implantat funcționează ca un întrerupător, care reduce intensitatea și frecvența convulsiilor și, uneori, le oprește înainte de a începe.
• În cazul majorității pacienților, convulsiile apar în continuare, dar, în general, vor fi mai ușoare și mai puțin frecvente decât înainte.
• Neurostimularea poate face o diferență semnificativă. Unele forme de neurostimulare sunt încă testate, iar oamenii de știință studiază exact cum reduc convulsiile.

Trei tipuri – sunt aprobate de U.S. Food and Drug Administration (FDA):

Neurostimularea receptivă:

Aprobată în 2013 pentru adulții cu vârsta de 18 ani și peste, neurostimularea receptivă monitorizează continuu crizele, la sursă, și vizează direct acea sursă atunci când recunoaște că poate începe o criză.

• Dispozitivul este implantat chiar sub craniu, iar două fire mici atașate merg în locul din creier, în care au fost identificat punctul de plecare al convulsiilor.
• Atunci când detectează o potențială activitate de convulsii, dispozitivul oferă imediat mici explozii de stimulare, care pot ajuta activitatea creierului să revină la normal și să minimalizele criza, care se apropie, sau să o oprească înainte ca aceasta să se întâmple.
• Dispozitivul înregistrează, de asemenea, activitatea creierului și a convulsiilor, oferind date extinse, care sunt disponibile online pentru ca medicii să monitorizeze epilepsia pacienților și să le ghideze tratamentul.

Stimularea profundă a creierului:

Această abordare a fost aprobată de FDA în 2018 pentru persoanele cu vârsta de 18 ani și peste. Dispozitivul este similar unui stimulator cardiac.

• Dispozitivul este atașat la un fir, care trece șerpuit sub piele până la creier, pentru a transmite stimularea continuă, cu scopul de a bloca semnalele anormale.
• Chirurgul face, de asemenea, două găuri minuscule în scalp prin care electrozii sunt introduși pentru a ajunge adânc în mijlocul creierului, în special în talamus, un sistem central de rețea, care conectează zone ale creierului.
• Talamusul este un nod central. Dacă dacă stimulezi acea zonă, poți afecta întregul creier.
• În iunie 2020, FDA a aprobat, de asemenea, Percept PC pentru stimularea profundă a creierului. Dispozitivul înregistrează, de asemenea, semnalele creierului pacientului de la talamus, care sunt folosite pentru a ajuta la reglarea dispozitivului, determinând cât de des să trimită impulsurile.

Stimularea nervului vag:

Aprobat pentru epilepsie în 1997 pentru adulți (și mai recent pentru copiii cu vârsta de 4 ani și peste), acest dispozitiv este implantat în piept.

• Un fir atașat trimite impulsuri ușoare de stimulare electrică către nervul vag din gât, care transmite impulsurile către creier.
• Pacienții pot purta un magnet la încheietura mâinii sau o centură și, când cred că au o criză – fie că experimentează o „aura” sau un sentiment general că o criză este pe cale să se întâmple –  pot trece magnetul peste dispozitivul din piept pentru a trimite un impuls suplimentar de stimulare, care poate ajuta la oprirea crizei.
• Dispozitivul este programat să trimită impulsuri la intervale regulate, cu scopul de a reduce activitatea electrică a creierului pentru a diminua sau a preveni convulsiile. Un efect secundar comun al dispozituvului este răgușeala.

Pacienții sunt conștienți în timpul operațiilor?

La un moment dat, toți pacienții erau ținuți conștienți în timpul operațiilor și acest aspect poate fi în continuare util, dacă intervenția chirurgicală este efectuată în apropierea unei părți a creierului, care controlează funcții precum mișcarea sau vorbirea. În astfel de cazuri, chirurgul poate asigura siguranța acelor zone punând întrebări în timpul intervenției chirurgicale și monitorizând capacitatea pacientului de a răspunde.

Datorită procesului extins de cartografiere a creierului, intervențiile chirurgicale cu pacientul treaz nu sunt, de obicei, necesare și mulți pacienți raportează că, știind că vor fi sub anestezie generală, înseamnă mai puțină anxietate pre-chirurgicală.

Cum este operația pentru pacient?

În timp ce planificarea unei intervenții chirurgicale pentru epilepsie poate fi un proces lung, intervenția chirurgicală în sine a devenit mai ușoară.

Totuși, anticiparea unei intervenții chirurgicale în creier poate stârni anxietate. Intervenția chirurgicală pentru epilepsie este foarte sigură și bine tolerată.

Ce riscuri și efecte secundare sunt asociate cu intervenția chirurgicală?

Fiecare tratament are riscuri unice care trebuie cântărite în raport cu beneficiul potențialului de vindecare sau de reducere a convulsiilor, care prezintă și riscuri dacă nu sunt tratate.

Riscul pentru rezecție, cea mai invazivă procedură chirurgicală, este foarte scăzut, de obicei în jur de 1% pentru complicații semnificative de durată, care ar putea include orice afectare a unor funcții precum starea de spirit, memoria, vorbirea sau vederea.

Riscul de efecte secundare este și mai mic la ablația cu laser și la neurostimulare.

• Există cazuri, în care un pacient poate alege o rezecție, care are șanse mari de face să dispară convulsiile, știind că suferi un mic deficit funcțional – de exemplu, o mică pierdere a vederii periferice.
• Există unele cazuri în care un mic deficit ar putea fi acceptabil pentru unii pacienți, dacă înseamnă că pot scăpa de convulsii.

Ce ar trebui să ia în considerare pacienții cu epilepsie atunci când decid intervenția chirurgicală?

Pacienții ar trebui să ia în considerare intervenția chirurgicală imediat ce este clar că nu își pot controla cu ușurință crizele cu medicamente. Și acest lucru necesită, în general, doar două testări de medicamente.

• O problemă este că epilepsia se poate agrava în timp, dacă nu este tratată.
• Convulsiile pot începe să se răspândească în creier.
• Dacă se întâmplă acest lucru, riscul de rănire și deces crește.

Dacă un tratament nu funcționează, există șanse mari ca altul să le vindece – sau cel puțin să reducă convulsiile.

Te așteptăm la consultație. 

Foto: unsplash.com