O criză este manifestarea clinică a declanșării neuronale anormale, excesive sau sincrone în creier. Pragul de convulsii descrie intensitatea MINIMĂ a unui stimul necesar pentru a induce o convulsie.
Pragul de convulsii este util în practica clinică ca un cadru pentru a ajuta înțelegerea interacțiunii complexe între pacient, medicamentele administrate și riscul de convulsii.
Ce antibiotice scad pragul de consulsii? Adică vor crește riscul de a avea o convulsie:
1. Familia betalactaminelor:
Epilepsia: Antibioticele
Familia betalactaminelor se împarte în peniciline, cefalosporine și carbapenemii.
Penicilinele:
Fac parte din clasa antibioticelor beta-lactamice si sunt utilizate pentru gestionarea si tratarea unei game largi de infectii. Reprezentanții clasei pot fi împarțiți în trei clase:
1. Penicilina G
2. Peniciline antistafilococice: Nafcilina, Oxacilina, Cloxacilina, Dicloxacilina
3. Peniciline cu spectru larg:
- a doua generatie: Ampicilina, Amoxacilina
- a treia generatie: Carbenicilina si Ticarcilina
- a patra generatie: Piperacilina
Carbapenemii:
Sunt antibiotice beta-lactamice, care au un spectru larg de activitate împotriva multor organisme gram-pozitive și gram-negative, aerobe si anaerobe.
Reprezentanți clasei sunt: imipenem, meropenem, ertapenem, doripenem, panipenem, biapenem.
Cefalosporinele:
Sunt antimicrobiene grupate în cinci generații, pe baza spectrului lor de acțiune împotriva bacteriilor gram-pozitive și gram-negative:
1. Cefalosporinele de prima generatie: cefazolina, cefalotina, cefapirina, cefradina, cefadroxilul si cefalexina.
2. Cefalosporinele de a doua generatie :
– de a doua generatie: cefuroxima si cefprozil
– subgrupul de cefamicina: cefmetazol, cefotetan si cefoxitin.
3. Cefalosporinele de a treia generatie: cefotaxima, ceftazidima, cefdinir, ceftriaxona, cefpodoxima, cefoperazona si cefixima.
4. Cefalosporinele de generatia a patra: cefepima.
5. Cefalosporinele de generatia a cincea: ceftarolina.
Ce fac aceste antibiotice în privința pragului de convulsii?
Interacționează cu receptorul GABA A, astfel încât interferă cu efectele inhibitoare ale GABA, într-o manieră dependentă de concentrație. În mod corespunzător, ele au efecte dependente de doză asupra pragului de convulsii.
Peniciline și cefalosporine:
Sistemul nervos central (SNC) este penetrat într-o manieră relativ scăzută de peniciline și cefalosporine. Majoritatea raportărilor de convulsii, asociate cu aceste medicamente, apar din utilizarea lor în doze mari (adesea în tratamentul infecțiilor sistemului nervos central) sau în insuficiență renală.
Carbapenemii:
Carbapenemii pătrund mai ușor în sistemul nervos central și utilizarea lor este asociată cu un risc crescut de convulsii, comparativ cu antibioticele, care nu fac parte din această clasă.
- Dintre carbapenemi, se crede că imipenemul are cel mai mare risc. Dar această informație poate apărea pentru că studiile, efectuate pe agenții mai noi (meropenem, ertapenem și doripenem) au exclus în general pacienții cu antecedente de convulsii.
- Comparații directe ale imipenemului și meropenemul nu relevă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte riscul de convulsii.
Carbapenemii și valproatul:
Pe lângă efectele lor directe asupra pragului de convulsii, carbapenemii au o interacțiune cu valproatul, care este suficient de semnificativă.
- Se observă cel mai ușor interacțiunea cu meropenem, care este asociat cu o reducere consistentă a concentrației serice a valproatului, în unele cazuri precipitând convulsiile.
- Această interacțiune are loc indiferent cum se administrează valproatul.
- Mecanismul interacțiunii este incert.
2. Alte antibiotice, care scad pragul convulsiilor:
Epilepsia: Antibioticele
Fluorochinolonele sunt antibiotice cu spectru larg, cu acţiune bactericidă, active faţă de o gamă largă de microorganisme aerobe Gram-pozitive şi Gram-negative, precum şi microorganisme anaerobe. Fluorochinolonele au fost utilizate pe scară largă de peste 30 de ani, mai ales în terapia infecţiilor respiratorii şi a infecţiilor tractului urinar. Ca în cazul multor antibiotice, şi fluorochinolonele au fost suprautilizate de-a lungul anilor, fiind asociate şi cu reacţii adverse.
Cele mai frecvente efecte secundare ale fluorochinolonelor implică tractul gastrointestinal, pielea şi sistemul nervos central (SNC).
Fluorochinolonele au o penetrare relativ mare în sistemul nervos central și pot inhiba receptorul GABA A.
- Convulsiile sunt rare, dar au fost raportate, în special la ciprofloxacină, în contextul altor factori de susceptibilitate.
- Macrolidele, tetraciclinele, aminoglicozidele și glicopeptidele nu au fost asociate cu convulsii.
Foto: unsplash.com