Chirurgia epilepsiei. Toate tipurile de intervenții. Scopul principal al intervenției chirurgicale pentru epilepsie este de a scădea numărul convulsiilor, pe care le experimentați, severitatea convulsiilor sau, în mod ideal, să deveniți fără convulsii.
Există multe tipuri diferite de intervenții chirurgicale pentru epilepsie.
Ce este chirurgia epilepsiei?
Chirurgia epilepsiei. Toate tipurile de intervenții
Chirurgia epilepsiei înseamnă intervenție chirurgicală pe creier pentru a opri sau pentru a reduce numărul de convulsii, pe care le aveți, și/sau severitatea acestora.
Convulsiile sunt o explozie de activitate electrică necontrolată între celulele nervoase ale creierului.
Abordările chirurgicale pentru gestionarea convulsiilor includ:
Îndepărtarea părții creierului, de unde încep crizele.
Deconectarea comunicării cu celulele nervoase ale creierului pentru a opri răspândirea convulsiilor în alte zone ale creierului.
Cu un laser – încălzirea și distrugerea celulelor nervoase, unde încep crizele.
Implantarea unui dispozitiv asemănător stimulatorului cardiac și a electrozilor, care trimit semnale electrice pentru a bloca sau a întrerupe activitatea convulsivă la sursă.
Introducerea unor fire delicate de electrozi (folosind ghidare robotizată) pentru a înregistra activitatea convulsivă din adâncurile creierului.
Când ar putea fi necesară intervenția chirurgicală?
Chirurgia pentru epilepsie este de obicei luată în considerare atunci când:
- Medicamentele anti-convulsii nu controlează convulsiile (puteți auzi acest lucru descris drept epilepsie rezistentă la medicamente sau epilepsie refractară). Din punct de vedere tehnic, aceasta înseamnă că au fost încercate cel puțin două medicamente, dar nu funcționează pentru a controla crizele.
- Nu puteți tolera efectele secundare ale medicamentelor anti-convulsii.
- Terapia dietetică, cum ar fi dieta ketogenă, nu a ajutat la controlul convulsiilor.
- Crizele sunt frecvente, severe și debilitante.
De asemenea, poate fi recomandată intervenția chirurgicală dacă – convulsiile sunt cauzate de afecțiuni non-epileptice, cum ar fi o tumoră pe creier sau o malformație arteriovenoasă.
Care sunt cei mai buni candidați pentru operația de epilepsie?
Chirurgia pentru epilepsie are cel mai mare succes la oameni:
- Ale căror crize încep și rămân într-o zonă a creierului lor.
- Intervenția chirurgicală poate fi efectuată în siguranță, fără a provoca probleme noi sau suplimentare de memorie, vorbire, vedere și mișcare.
Ce teste se fac pentru a determina dacă sunt candidat la operația de epilepsie?
Furnizorii de asistență medicală efectuează teste pre-chirurgicale tuturor persoanelor – copii și adulți – care sunt luate în considerare pentru o intervenție chirurgicală pentru epilepsie.
Obiectivele testării pre-chirurgicale sunt:
Stabilește dacă testele, luate împreună, pot localiza – unde încep convulsiile în creier.
- Determină dacă zona identificată a țesutului cerebral poate fi îndepărtată în siguranță sau dacă comunicarea între zonele creierului poate fi dezactivată în siguranță.
- Determină ce funcții vitale sunt controlate în apropierea zonei creierului, unde încep crizele.
- Ajută la prezicerea rezultatului – reducerea numărului sau a severității crizelor sau oprirea convulsiilor – după intervenție chirurgicală.
Există două niveluri de testare pre-chirurgicală:
Faza I implică teste nechirurgicale. Testarea de faza II necesită intervenție chirurgicală. Echipa dumneavoastră chirurgicală va decide, care dintre aceste teste este potrivit pentru dumneavoastră.
Teste de faza I:
Testele de faza I includ:
Electroencefalograma (EEG):
Acesta este testul standard efectuat de toate persoanele, care au sau sunt suspectate a avea epilepsie. Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală plasează electrozi pe tot scalpul pentru a măsura activitatea electrică.
Furnizorii de asistență medicală folosesc un EEG pentru a diagnostica epilepsia, pentru a localiza unde încep crizele în creier și pentru a determina – criza rămâne locală sau se răspândește peste tot creierul.
Este posibil ca EEG să nu înregistreze o criză în timp real, dar activitatea anormală a creierului poate indica totuși – convulsiile sunt o posibilitate.
EEG video într-un centru dedicat epilepsiei:
Aceasta este o versiune mai lungă a EEG-ului obișnuit. Suntenți internat într-un centru dedicat epilepsiei.
Medicamentele dumneavoastră anti-convulsii sunt oprite. Acest test surprinde – crizele pe EEG, în timp ce videoclipul surprinde mișcările dvs. în timpul crizelor. Împreună, informațiile ajută la identificarea locului, în care încep convulsiile, și a modului în care acestea vă afectează funcționarea.
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET):
Această scanare măsoară funcția creierului în toate zonele creierului dumneavoastră. Poate identifica unde începe o convulsie chiar și atunci când nu aveți o criză activă. Furnizorii de asistență medicală îl pot folosi împreună cu RMN (imagini prin rezonanță magnetică).
Tomografia computerizată cu emisie de foton unic (SPECT):
Această scanare poate fi efectuată în timp ce vă aflați în spital, fiind monitorizat cu EEG video. Dacă aveți o criză în timpul EEG video, fluxul sanguin crește în zona în care începe criza. O scanare a creierului SPECT poate vedea zona creierului dvs. care primește un flux sanguin crescut.
Evaluare neuropsihologică și RMN funcțional:
Testele neuropsihologice vă evaluează abilitățile verbale, funcția memoriei și alte abilități de învățare. Acest test servește ca punct de referință pentru măsurarea și compararea oricăror modificări înainte și după operație.
Un test RMN funcțional măsoară activitatea creierului în timpul îndeplinirii unei funcții cognitive, cum ar fi memorarea sau citirea. Acest lucru îl ajută pe neurochirurg să știe care zone ale creierului controlează aceste funcții.
Testul Wada:
Acest test implică injectarea unui medicament în artera carotidă (la nivelul gâtului). Medicamentul vă adoarme o parte a creierului timp de 1 până la 5 minute, timp ce le permite medicilor să vă testeze limbajul și memoria în cealaltă jumătate (în stare de veghe).
Testul vă ajută să identificați, care parte a creierului dumneavoastră este dominantă pentru diferite funcții.
Teste de faza II:
Testele de fază II implică o intervenție chirurgicală pentru a plasa electrozi pe suprafața creierului sau în țesutul creierului, care este mai aproape de locul unde au loc convulsii decât electrozii plasați pe suprafața scalpului (ca în faza I).
Plasarea electrozilor:
Pe baza rezultatelor testelor de fază I, furnizorul dumneavoastră de asistență medicală plasează electrozi direct pe suprafața creierului dumneavoastră în zona specifică de interes.
O altă opțiune (sau adăugare) este să fie plasate fire cu electrozi adânc în creier în zona de interes. Fiecare electrod înregistrează activitatea creierului pe toată lungimea firului.
Stereoelectroencefalografie (SEEG):
Acest test implică plasarea electrozilor la diferite adâncimi în creier – în zona de interes și în rețelele din jur – pentru a crea o vedere 3D a începutului și a răspândirii activității convulsive.
Cartografierea funcțională a creierului:
După ce echipa medicală determină zonele convulsive, o scurtă stimulare electrică prin intermediul electrozilor, pe care îi plasează pe creier, vă ajută să identificați zonele funcționale importante.
Scopul testului este de a vedea dacă există suprapunere în zonele, care produc convulsii, și zonele critice ale funcției cerebrale. Acest lucru permite ca intervenția chirurgicală să fie limitată la zona cu probleme, reducând problemele cognitive (de gândire și de raționament) după intervenția chirurgicală.
Ce operații pe creier pentru epilepsie sunt disponibile?
Chirurgia epilepsiei. Toate tipurile de intervenții.
Există multe tipuri de proceduri chirurgicale pentru epilepsie. Iată un rezumat.
Rezecție chirurgicală:
În intervenția chirurgicală de rezecție, neurochirurgul îndepărtează o anumită porțiune a creierului. Neurochirurgul dumneavoastră poate îndepărta țesutul cerebral din zona, în care încep convulsiile, sau poate elimina țesutul cerebral anormal, care provoacă convulsii.
Există mai multe tipuri de rezecții, printre care:
Lesionectomie:
Această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea leziunilor, cum ar fi tumorile, hemangioamele cavernose și malformațiile arteriovenoase, care pot provoca convulsii.
Lobectomie:
Această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea unui lob (parte a creierului). Fiecare parte a creierului este împărțită în patru lobi – frontal (partea din față a capului), temporal (deasupra secțiunii urechii), parietal (deasupra secțiunii temporale) și occipital (secțiunea din spate a capului). Într-o lobectomie, neurochirurgul îndepărtează singurul lob, în care încep crizele.
Lobectomia temporală este cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală pentru epilepsie.
Rezecție multilobară:
Această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea totală sau parțială a doi sau mai mulți lobi ai creierului. Această intervenție chirurgicală este luată în considerare doar dacă nu aveți funcții vitale în acele zone ale lobilor.
Hemisferectomia:
Această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea sau deconectarea a jumătate din creier. „Deconectarea” înseamnă tăierea fibrelor, care comunică în mod normal între lobii drept și stâng. Această intervenție chirurgicală este efectuată doar atunci când convulsiile sunt severe, incontrolabile și debilitante.
În astfel de cazuri, emisfera, care este luată în considerare pentru îndepărtare, a suferit adesea multe răni sau leziuni, ducând la paralizie sau pierderea sensibilității.
Deconectarea chirurgicală:
Aceste intervenții chirurgicale implică întreruperea comunicării dintre zona creierului, care generează convulsii, și țesutul cerebral normal rămas.
Calosotomia corpului:
Această intervenție chirurgicală implică tăierea corpului calos, care este principalul fascicul de fibre, care conectează cele două jumătăți (emisfere) ale creierului. Această intervenție chirurgicală este luată în considerare atunci când crizele severe și debilitante încep pe o parte a creierului și se răspândesc în cealaltă parte a creierului.
Secțiuni subpiale multiple:
Această intervenție chirurgicală implică efectuarea mai multor tăieturi superficiale într-o secțiune limitată de țesut cerebral. Inciziile opresc comunicarea dintre celulele nervoase, unde au loc convulsii, și alte celule nervoase normale. Această intervenție chirurgicală este luată în considerare atunci când zona din creier, în care apar convulsii, nu poate fi îndepărtată în siguranță.
Radiochirurgie stereotactică:
Această intervenție chirurgicală implică utilizarea imaginilor computerizate 3D pentru a focaliza cu precizie fasciculele de radiații pe o țintă, pentru a distruge celulele nervoase, care sunt greșite, și provoacă convulsii.
Termoterapie interstițială cu laser:
Această intervenție chirurgicală este mai puțin invazivă decât celelalte intervenții chirurgicale deschise.
În primul rând, neurochirurgul face o mică gaură în craniu și o scanare RMN ghidează sonda mică către zona din creier, unde încep convulsiile. Energia laser focalizată este îndreptată spre locul crizei.
Energia se transformă în energie termică și distruge celulele nervoase de la locul crizei. Un program de calculator verifică temperatura țesutului din apropiere pentru a-l proteja de rănirea termică. Această intervenție chirurgicală este utilizată dacă locul crizei este limitat la o zonă mică.
Neuromodulație (dispozitive implantate):
Chirurgia epilepsiei. Toate tipurile de intervenții
Aceste proceduri presupun implantarea de dispozitive pentru a îmbunătăți controlul crizelor. Nu este îndepărtat niciun țesut cerebral. Ele includ:
Stimularea nervului vag:
Utilizarea acestui dispozitiv presupune plasarea cablurilor electrice în jurul nervului vag din gât.
- Nervul vag începe în zona inferioară a creierului și coboară până în abdomen.
- Un mic generator de impulsuri de mărimea unei cutii de chibrituri este implantat sub claviculă. Generatorul de impulsuri trimite impulsuri electrice ușoare programate către creier pentru a perturba orice explozie anormală, care au loc în timpul unei convulsii.
- Aceasta este o procedură în ambulatoriu, care este luată în considerare la persoanele în care două sau mai multe medicamente antiepileptice au fost încercate, dar nu au controlat convulsii și la persoanele, care nu sunt candidate pentru alte tipuri de intervenții chirurgicale sau când intervenția chirurgicală nu a funcționat.
Neurostimulare receptivă:
Această intervenție chirurgicală implică plasarea unui dispozitiv în țesutul creierului sau pe suprafața țesutului creierului, în zona în care încep crizele.
Când dispozitivul detectează începutul unei convulsii, trimite un impuls electric, care oprește criza. Implantarea acestui dispozitiv este aprobată pentru adulții care au convulsii focale (crize limitate la o zonă a creierului dvs.) în care două sau mai multe medicamente anti-convulsii nu au reușit să le controleze.
Stimularea profundă a creierului:
Această intervenție chirurgicală implică implantarea unui electrod în creier și plasarea unui dispozitiv de stimulare sub piele, în piept. Firul de electrod, ghidat de RMN, este plasat exact în zona în care începe criza. Dispozitivul de stimulare trimite semnale către electrod pentru a bloca semnalele de la celulele nervoase care ar putea declanșa o criză.
Foto: unsplash.com