Crizele provoacă producția de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina. Acești hormoni participă la apariția rezistenței la insulină, care afectează capacitatea țesuturilor de a absorbi glucoza din sânge.
Epilepsia: Rezistența la insulină
Convulsiile afectează semnificativ multe procese interne, inclusiv metabolismul glucozei. Ca parte a reacției organismului la evenimentul epileptic, crizele provoacă producția de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina. Acești hormoni paticipă la dezvoltarea rezistenței la insulină, care afectează capacitatea țesuturilor periferice de a absorbi glucoza.
- Crizele epileptice pot interfera cu sistemul nervos autonom, provocând modificări în ritmul cardiac, modificări ale tensiunii arteriale. Din cauza acestui dezechilibru, secreția de insulină și sensibilitatea celulelor la insulină pot fi afectate, compromițând și mai mult controlul glicemic.
- Nivelul de neurotransmițători din creier se poate schimba din cauza crizelor de epilepsie, ceea ce ar putea afecta preferințele nutriționale și controlul foamei. Acest lucru poate înrăutăți instabilitatea glicemică. Provoacă modificări în aportul alimentar.
- Medicamentele anticonvulsivante precum valproatul și carbamazepina afectează sensibilitatea la insulină și metabolismul glucozei. Controlul glicemic al persoanelor cu epilepsie, care iau aceste medicamente, poate fi perturbat.
- Rezistența la insulină. Procesele inflamatorii din hipotalamus, unde receptorii de insulină sunt exprimați în densitate mare, afectează sistemele locale de semnalizare și provoacă tulburări în metabolismul glucozei și în metabolismul energetic.
Cât de rea este rezistența la insulină?
Rezistența la insulină este un factor cheie în dezvoltarea diabetului de tip 2, a bolilor cardiovasculare, a steatozei hepatice (ficat gras), a bolilor neurogenerative și a cancerelor asociate obezității.
- Rezistența la insulină apare atunci când celulele organismului devin mai puțin sensibile la insulină, un hormon pe care îl produce pancreasul.
- Insulina joacă un rol crucial în reglarea nivelului de zahăr din sânge (glicemiei), ajutând celulele să absoarbă glucoza (zahărul) din alimentele, pe care le consumați pentru energie.
Este posibil să dezvoltați rezistență la insulină ca urmare a nivelului constant ridicat de zahăr din sânge. Fără un tratament adecvat (regim alimentar și mișcare), rezistența la insulină poate evolua spre diabet de tip 2.
Nivelul ridicat de zahăr din sânge:
Nivelul ridicat de zahăr din sânge – cunoscut sub numele de hiperglicemie – se referă la niveluri ridicate de glucoză din sânge.
Dacă glicemia este de 2 ori la rând – 126 (dimineața, pe nemâncate), e necesar să faceți analiza numită hemoglobină glicozilată. Aceasta arată nivelul mediu de zahăr din sânge în ultimele 3 luni.
- Un rezultat la hemoglobina glicozilată mai mic de 5,7% este considerat un nivel normal.
- Un rezultat între 5,7% și 6,4% poate indica faptul că sunteți rezistent la insulină și aveți prediabet – o afecțiune care înseamnă că aveți niveluri de zahăr în sânge mai mari decât cele normale, dar nu suficient de ridicate pentru a vă clasifica cu diabet de tip 2.
- Un rezultat de 6,5% sau mai mare înseamnă că aveți un diagnostic pentru diabet de tip 2.
Colesterol ridicat:
Insulina joacă un rol în modul în care organismul dumneavoastră reglează utilizarea și stocarea grăsimilor și a colesterolului.
Un simplu test de sânge vă poate arăta dacă aveți colesterol ridicat. Medicul dvs. poate suspecta rezistența la insulină, dacă aveți un test de sânge cu următoarele rezultate:
- Trigliceride crescute (grăsimi din sânge)
- Creșterea colesterolului LDL (colesterolul „rău”)
- Scăderea colesterolului HDL (colesterolul „bun”)
- Creștere în greutate
Când organismul devine rezistent la insulină, este dificil să folosească în mod corespunzător zahărul ca energie, ceea ce poate duce la niveluri mai mari de glucoză în sânge (glicemie mare).
- Ca răspuns la această acțiune, organismul dumneavoastră produce mai multă insulină pentru a compensa nivelul ridicat de zahăr din sânge.
- Dar această producție în exces de insulină poate influența organismul să stocheze mai multe grăsimi decât în mod normal, mai ales în jurul taliei.
- Această creștere în greutate abdominală este adesea asociată cu rezistența la insulină.
Foto: unsplash.com