O criză generalizată apare atunci când activitatea electrică anormală, care provoacă o criză, începe în ambele jumătăți (emisfere) ale creierului, în același timp.
Epilepsia: Crizele generalizate
Crizele generalizate includ convulsii de absență, atonice, tonice, clonice, tonico-clonice, mioclonice și febrile.
Pierderea conștienței poate fi însoțită de spasme, rigidizare, tremurături, contracții musculare sau pierderea tonusului muscular.
Diagnosticul începe cu un medic neurolog, care face un istoric medical atent, și poate include teste precum EEG, RMN și teste de sânge.
Ca în cazul tuturor convulsiilor și a epilepsiilor, tratamentul necesită o abordare individualizată a fiecărui pacient și poate include medicamente sau alte terapii dacă medicamentele nu funcționează.
Tipuri de convulsii generalizate:
Epilepsia: Crizele generalizate
Convulsii de absență:
Odinioară cunoscute sub denumirea de convulsii „petit mal”, acestea pot fi confundate cu o simplă visare cu ochii deschiși. Persoana, care are o criză de absență, se va opri de obicei din mișcare și se va uita într-o direcție timp de 15 secunde sau mai puțin.
Episodul se rezolvă de la sine și, deși persoana afectată poate să nu-și amintească ce s-a întâmplat în timpul crizei, starea de vigilență revine imediat după aceea.
Convulsii atonice:
Epilepsia: Crizele generalizate
O criză de acest tip implică o scădere bruscă a tonusului muscular, determinând corpul unei persoane să devină moale, să se prăbușească.
Crizele atone caracterizează anumite sindroame de epilepsie, cum ar fi sindromul Lennox-Gastaut.
Convulsii mioclonice:
Epilepsia: Crizele generalizate
Crizele mioclonice se caracterizează prin„șocuri” bruște a corpului sau o creștere a tonusului muscular, ca și cum persoana ar fi fost zguduită de electricitate.
O criză mioclonică este similară cu smuciturile bruște, unice sau multiple, pe care le experimentează uneori oamenii în timp ce adorm.
Convulsiile „mioclonice în somn” sunt benigne, în timp ce convulsiile mioclonice pot fi dăunătoare, deoarece „șocurile” apar în crize.
- Spasmele infantile sunt un tip de subtip de epilepsie mioclonică, care debutează de obicei între vârsta de 3 și 12 luni, și poate persista câțiva ani.
- Spasmele infantile constau de obicei dintr-o smucitură bruscă urmată de rigidizare. Adesea, brațele copilului se aruncă în afară, în timp ce genunchii trag în sus și corpul se aplecă înainte.
- Fiecare spasm durează doar o secundă sau două, dar ele apar de obicei strâns împreună într-o serie.
- Uneori, spasmele sunt confundate cu colici, dar crampele colicilor nu apar de obicei într-o serie.
- Spasmele infantile sunt cele mai frecvente imediat după trezire sau adormire.
- Această formă deosebit de gravă de epilepsie poate avea efecte de durată asupra unui copil și trebuie evaluată și tratată prompt.
Crize tonice și clonice:
Epilepsia: Crizele generalizate
Crize tonice:
În cazul unei crize tonice, mușchii persoanei se întăresc, se pierde cunoștința. Ochii se rotesc înapoi în cap, iar mușchii pieptului, brațelor și picioarelor se întăresc, provocând arcuirea spatelui.
Mușchii contractați din piept îngreunează respirația, iar buzele și fața persoanei afectate pot deveni gri sau albastre.
Persoana poate scoate sunete de gâlgâit în timp ce se luptă să respire.
Crize clonice:
Crizele clonice provoacă spasme și convulsii ale mușchilor unei persoane. Mușchii coatelor, picioarelor și gâtului se flexează și apoi se relaxează în succesiune rapidă. Mișcarea de smucitură încetinește pe măsură ce criza dispare și, în cele din urmă, se oprește cu totul.
Pe măsură ce smucitura se oprește, este obișnuit ca persoana să aibă un oftat adânc înainte de a relua respirația normală.
Crizele tonico-clonice:
Cunoscute cândva sub denumirea de crize „grand mal” sau „convulsive”, apar atunci când mișcările tonice și clonice au loc în același timp.
Deși a fi martor la o convulsie poate fi înfricoșător, este un mit că o persoană, care are o convulsie, este în pericol de a-și înghiți limba, ceea ce nu este posibil din punct de vedere anatomic.
- NU puneți NICIODATĂ nimic în gură și nu deschideți cu forță maxilarul strâns în timp ce au loc convulsii, deoarece acest lucru ar putea dăuna persoanei.
O criză durează de obicei câteva minute sau mai puțin, după care este probabil ca persoana să rămână inconștientă încă câteva minute, în funcție de intensitatea crizei.
Aceasta este perioada post-criză sau post-ictală. În această fază, creierul persoanei este extrem de activ, deoarece încearcă să țină sub control impulsurile electrice anormale și să controleze criza.
Persoanele care își recăpătă conștiința după o convulsie sunt susceptibile să fie confuze sau speriate și foarte obosite.
Sprijinul este cel mai bun ajutor pe care îl poate oferi un observator.
Foto: unsplash.com