Epilepsia: Operațiile curative

Epilepsia: Operațiile curative. Lobectomia, excizia corticală și hemisferectomia urmăresc îndepărtarea zonei creierului (focalizarea crizelor), care provoacă convulsii.

Epilepsia: Operațiile curative

Cine este candidat pentru operație?

Operația pentru epilepsie poate fi o opțiune, dacă aveți:

• convulsii, care sunt necontrolate cu medicamente, sau aveți efecte secundare severe la medicamente
• convulsii focale (parțiale), care încep întotdeauna într-o zonă a creierului (focalizare convulsivă localizată)
• convulsii, care vă afectează semnificativ calitatea vieții
• convulsii, cauzate de o leziune, cum ar fi țesut cicatricial, o tumoră pe creier, malformație arteriovenoasă sau defect congenital
• crrize, care se extind la tot creierul (generalizare secundară)

Epilepsia: Operațiile curative.

Intervenția chirurgicală pentru epilepsie este efectuată fie pentru a îndepărta zona creierului, în care încep crizele, fie pentru a opri răspândirea activității convulsive. Este o opțiune de tratament pentru persoanele care au convulsii și care nu sunt controlate cu medicamente.

• Convulsii intratabile sunt definite convulsiile persistente în ciuda încercărilor de trei sau mai multe medicamente anti-epileptice, singure sau în combinație.
• Scopul intervenției chirurgicale este de a obține un control mai bun al convulsiilor fără a provoca pierderea funcției creierului.

Ce este chirurgia epilepsiei?

Chirurgia epilepsiei este o procedură pentru:

1) îndepărtarea zonei creierului, care produce convulsii sau

2) limitarea răspândirii activității convulsive.

Rezultatele chirurgicale pot fi considerate curative (oprirea convulsiilor) sau paliative (restricționarea răspândirii convulsiilor). Tipul de intervenție chirurgicală efectuată depinde de tipul de convulsii și de locul în care acestea încep în creier.

Operațiile curative:

Procedurile curative, cum ar fi lobectomia, excizia corticală sau hemisferectomia urmăresc îndepărtarea zonei creierului (focalizarea crizelor), care provoacă convulsii.

Scopul este de a elimina toată zona de focalizare a convulsiilor fără a provoca pierderea funcției creierului.

Procedurile paliative, cum ar fi calosotomia corpului sau stimularea nervului vag  urmăresc să reducă frecvența sau severitatea crizelor.

Persoanele, care sunt considerate apte pentru operație, sunt supuse unor teste extinse pentru a localiza sursa convulsiilor și pentru ca echipa medicală să se asigure că îndepărtarea acelei regiuni a creierului nu le va afecta vorbirea, mobilitatea sau calitatea vieții.

O criză este o descărcare electrică anormală în creier. Acest „scurt-circuit” poate provoca o schimbare a comportamentului (cădere, privire în spațiu, smuciri).

• Crizele focale apar dintr-o parte distinctă a creierului.
• Crizele generalizate implică întregul creier și includ crize generalizate tonico-clonice, dde absență, mioclonice, tonice, clonice și atone.

Tipuri de intervenții chirurgicale curative pentru epilepsie:

Procedurile curative sunt efectuate atunci când testele indică în mod constant o zonă specifică a creierului, unde încep convulsiile.

1 Lobectomia temporală:

Este cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală pentru persoanele cu epilepsie a lobului temporal.

• Îndepărtează o parte a lobului temporal anterior împreună cu amigdala și hipocampul.
• O lobectomie temporală duce la o reducere semnificativă sau un control complet al convulsiilor în aproximativ 70% până la 80% din timp.
• Cu toate acestea, memoria și limbajul pot fi afectate, dacă această procedură este efectuată pe emisfera dominantă.

2. Excizia corticală:

Este al doilea cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală pentru epilepsie.

• Îndepărtează stratul exterior (cortexul) al creierului în zona de focalizare a convulsiilor.
• Aproximativ 40% până la 50% dintre pacienți au un control mai bun al convulsiilor.

3. Hemisferectomia:

Implică îndepărtarea stratului exterior al creierului (cortexul) și a lobului temporal anterior, pe o jumătate a creierului.

• Se efectuează, de obicei, la copiii, care suferă de convulsii intratabile, au o emisferă deteriorată și suferă de slăbiciune pe o parte a corpului.
• Chirurgia poate controla crizele la aproape 80% dintre acești pacienți.
• Pacienții își îmbunătățesc funcția cognitivă, durata atenției și comportamentul.

Cum se pregătește operația?

Pacienții sunt evaluați inițial de un epileptolog.

Un istoric medical complet și un examen fizic identifică informațiile esențiale, cum ar fi vârsta de debut și tipul de convulsii (inclusiv frecvența, severitatea și durata). Examenul fizic al pacientului este, de obicei, normal.

Cu toate acestea, unele asimetrii pot fi observate legate de dezvoltarea timpurie, atunci când s-au format leziunile structurale ale creierului. De exemplu, o diferență în dimensiunea unei mâini sau a unui picior în comparație cu cealaltă se poate corela cu atrofia uneia dintre emisferele creierului.

Următoarele studii de diagnostic pot fi utilizate în timpul unei evaluări pentru o intervenție chirurgicală pentru epilepsie. Nu toate testele sunt necesare.

Echipa de epilepsie va decide ce teste sunt adecvate.

1 Monitorizarea video-EEG continuă:

Necesită spitalizare într-o unitate de monitorizare a epilepsiei.

Pentru EEG, un tehnician lipește electrozi pe scalp pentru a înregistra activitatea electrică a creierului. Cu o monitorizare sigură și continuă, mișcarea/comportamentul și activitatea EEG sunt surprinse în timpul unei convulsii cu înregistrări simultane cu camera video și electroencefalogramă (EEG).

Analiza atentă a activității și a undelor cerebrale atât în ​​timpul, cât și între convulsii, poate oferi informații esențiale despre locul în care începe și se răspândește criza. Anumite comportamente în timpul convulsiilor, cum ar fi postura anormală a unui braț sau probleme specifice de vorbire în timpul sau după convulsii, vă ajută medicul să identifice unde în creier începe convulsia.

2. Imagistica prin rezonanță magnetică:

Ajută la identificarea anomaliilor structurale ale creierului, care pot provoca epilepsie. Acestea includ atrofia hipocampului, angioame cavernose, displazii corticale și tumori.

3 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET):

Permite medicului să studieze funcția creierului, observând modul în care glucoza (zahărul) este metabolizată în creier. O cantitate mică de glucoză radioactivă este injectată în sânge. Scanerul PET realizează imagini ale creierului, care sunt interpretate de un computer pentru a examina metabolismul glucozei. Consumul de glucoză poate crește (hipermetabolism) în timpul unei convulsii și poate scădea (hipometabolism) atunci când nu aveți convulsii. Aceste rezultate pot ajuta la determinarea zonelor creierului disfuncțional sau a altor anomalii, care ar putea corespunde localizării EEG a activității epileptogene.

4 Tomografia computerizată cu emisie de un singur foton (SPECT):

Oferă informații despre fluxul sanguin către țesutul cerebral. Analiza fluxului de sânge către creier poate ajuta la determinarea modului în care funcționează anumite zone.

Fluxul de sânge către o zonă a creierului, în timpul unei convulsii, crește, în timp ce fluxul de sânge, către o zonă a creierului poate scădea, atunci când o persoană nu are convulsii.

5 Testarea neuropsihologică:

Evaluează nivelul actual de funcționare a creierului, inclusiv memoria și limbajul. Acest test se poate corela cu imagistica de diagnostic și EEG.

6 Testul Wada:

Este utilizat pentru a determina, care parte a creierului dumneavoastră este dominantă pentru limbaj și funcția de memorie. Identificând partea dominantă, chirurgul planifică operația pentru a evita afectarea acestor funcții. Testul Wada, care este efectuat ca parte a unei angiografii, poate arăta orice probleme vasculare sau de flux sanguin.

Amitalul de sodiu este un barbituric cu acțiune scurtă. Este injectat în artera carotidă din partea dreaptă sau stângă. Pentru o scurtă perioadă de timp, medicamentul adoarme jumătate din creier (emisferă). Nu vă puteți mișca o parte a corpului și este posibil să nu puteți vorbi. Apoi, vi se cere să identificați imagini, cuvinte, obiecte sau numere. După 5 până la 10 minute medicamentul dispare. Apoi sunteți întrebat dacă vă amintiți ce v-a fost arătat.

Testul Wada este apoi repetat pe cealaltă parte. Utilizate împreună cu testele neuropsihologice, rezultatele testului Wada ajută la identificarea deficitelor de memorie și limbaj și la prezicerea rezultatului chirurgical.

7 RMN funcțional:

Este utilizat pentru a determina localizarea anomaliilor creierului în raport cu zonele creierului responsabile de vorbire, memorie și mișcare.  Ajută medicii să prezică rezultatul funcțional al tratamentului chirurgical. RMN-ul funcțional este, uneori, folosit în locul unui test Wada.

Cartografierea electrică a creierului:

Cartografierea electrică a creierului (sau electrocorticografia) sunt teste de diagnostic, care pot fi necesare dacă se crede că focarul convulsiilor se află aproape de zone funcționale importante sau dacă locația exactă a focarului convulsiilor rămâne neclară, în ciuda unui EEG standard și a altor teste.

În timpul unei operații de craniotomie pentru aceste teste diagnostice, electrozii subdurali sau de profunzime sunt plasați direct pe sau în creier, printr-un orificiu făcut în craniu (craniotomie).

1. Electrozii subdurali, aliniați pe o rețea de plastic, sunt plasați direct pe suprafața creierului.

Electrozii subdurali permit o zonă largă de înregistrare EEG, precum și cartografierea corticală a zonelor funcționale.

2. Electrozii de adâncime intracerebrală arată ca un băț cu benzi.

Aceștia sunt plasați stereotactic, adânc în țesutul cerebral, de obicei în amigdala și hipocampul lobului temporal. Electrozii de adâncime sunt indicați pentru pacienții, care au convulsii bitemporale, bifrontale sau temporal frontale.

După ce electrozii sunt plasați, rana este complet închisă.

• Pacientul este apoi mutat la unitatea de monitorizare a epilepsiei.
• Tehnicianul EEG va conecta electrozii (prin fire, care trec prin mici incizii ale pielii) la o unitate EEG, care arată undele cerebrale și activitatea convulsivă.
• Pacientul rămâne în spital până când au fost strânse suficiente informații pentru a ghida tratamentul ulterior.
• Dacă focarul de convulsii este găsit și nu se află într-o zonă a creierului implicată în comunicare, se poate recomanda o a doua intervenție chirurgicală, pentru a elimina acea zonă a creierului.
• Dacă nu se găsește focarul de convulsii, electrozii sunt îndepărtați, va urma consultarea ulterioară cu epileptologul și neurochirurgul.
• Riscurile asociate cu acest test (cartografierea electrică a creierului) includ infecția și hemoragia în aproximativ 2% până la 5% din cazuri.

Foto: unsplash.com