Ce tulburări psihologice imită epilepsia?
Crize psihogenice non-epileptice:
Tulburările psihologice. Ce poate imita epilepsia? Crizele psihogenice non-epileptice seamănă, imită crizele de epilepsie, dar cauza lor este psihologică.
Citește și: Când este și când nu este epilepsie?
- În majoritatea cazurilor provin dintr-un conflict psihologic sau însoțesc o tulburare psihiatrică.
- Nu există o cauză organică sau fizică cunoscută pentru crizele psihogenice non-epileptice.
- Nu sunt cauzate de o activitate electrică anormală în creier.
Visarea cu ochii deschiși:
Tulburările psihologice. Ce poate imita epilepsia? Visarea cu ochii deschisi este frecventă și poate fi interpretată greșit drept crize de absență.
- Spre deosebire de crizele de absență, visarea cu ochii deschiși este situațională și văzută mai frecvent în momentele în care copilul este obosit, relaxat sau plictisit. Visarea cu ochii deschiși durează mai mult decât crizele de absență.
- În timpul perioadelor de visare, copilul se uită în gol și pare să nu răspundă celor din jur. Este posibil să nu răspundă cuiva care îi vorbește, dar va răspunde imediat la un stimul puternic de atingere (gâdilat sau ciupit).
- Un copil nu poate fi distras de la o criză de absență.
- Visarea cu ochii deschiși este mai frecventă în cazul copiilor cu dificultăți de atenție și de învățare.
Crize de furie:
Crizele de furie sunt frecvente în cazul copiilor mici și, de obicei, ușor de distins de o criză epileptică.
- Reacțiile de furie sunt episoade recurente de furie, care par disproporționate cu stimulii relativ minori.
- Pot exista țipete, înjurături, agresiune, daune și violență fizică. Pe parcursul evenimentului, poate părea că individul nu este receptiv.
- Reacțiile de furie durează de obicei multe minute. Uneori, până la jumătate de oră sau mai mult.
- Indivizii raportează că nu își aduc aminte de eveniment.
- Comportamentele agresive sau violente într-o criză epileptică sunt foarte rare. Dacă aceste comportamente apar într-o criză, ele sunt de obicei acțiuni confuze și nedirijate.
Atacurile de panică:
Tulburările psihologice. Ce poate imita epilepsia? Sunt episoade scurte, fiecare durează între 5 și 20 de minute.
- Sunt percepute ca un sentiment brusc de anxietate, dezamăgire iminentă, frică sau teroare.
- În timpul atacurilor de panică pot să apară și – senzație de sufocare, percepția că inima se zbate, durere în piept, furnicături ale degetelor și ale gurii, amețeli, transpirații, tremurături, senzație de leșin sau pierderea conștienței.
- Este posibil să nu fie ușor să identificați un declanșator.
- Se poate observa un istoric familial de tulburare de panică, tulburare de anxietate generalizată sau depresie.
Atacurile de panică pot fi diferențiate de aura epileptică, care prezintă un sentiment de panică, prin următoarele variabile:
- O aură epileptică cu panică (panica ictală) este foarte scurtă – mai puțin de 30 de secunde.
- Intensitatea sentimentului de frică este mai puțin intensă într-o criză decât în atacurile de panică.
- O panică ictală (epileptică) este adesea asociată cu alte simptome convulsive, care implică structurile lobului temporal, cum ar fi prea multă salivă, o senzație de disconfort în stomac sau o senzație de deja-vu. Panica într-o criză este adesea urmată de pierderea conștientizării împrejurimilor.
Foto: unsplash.com