O criză este manifestarea clinică a epilepsiei. Acest lucru se întâmplă, în principal, din cauza declanșării excesive a neuronilor și a răspândirii rapide a acestor impulsuri peste creier.
Există două fenomene în fiziopatologia unei convulsii:
- hiperexcitabilitatea unui neuron
- hiper-sincronizare
Hipersincronizarea înseamnă că un neuron hiper-excitabil duce la excitabilitatea excesivă a unui grup mare de neuroni din jur. Aceasta înseamnă că, atunci când un impuls electric mare este generat într-o parte a creierului dintr-un focar de țesuturi, milioane de neuroni din creier se declanșează excesiv, provocând, în plus, o criză.
Convulsiile sunt definite drept o „alterare involuntară a comportamentului cu sau fără pierderea conștienței, însoțită de o descărcare electrică anormală în creier”.
Tipuri de cauze:
Convulsiile pot fi cauzate de un motiv (convulsii reactive) sau pot fi fără cauză (idiopatice).
1 Crizele reactive apar în țesutul normal non-epileptic.
- Acest lucru poate fi observat în hipoglicemie (pacienții dezvoltă convulsii din cauza glicemiei scăzute excesiv).
- Convulsiile pot apărea în encefalită sau meningită, din cauza inflamației țesuturilor cerebrale.
- Alte cauze includ scăderea sodiului din sânge (hiponatremia), deshidratarea severă, oxigenul scăzut în sânge (hipoxie)
2 Crizele epileptice idiopatice apar în țesutul epileptic cronic.
Etapele prin care un țesut normal al creierului devine epileptic se numesc epileptogeneză.
- Rețelele neuronale normale devin rețele hiperexcitabile.
- Există diferiți factori, care pot duce la epileptogeneză – predispoziția genetică, infecții sau medicamente.
Tipuri de convulsii:
Există două tipuri de convulsii – focale și generalizate. Diferența dintre cele două este pierderea cunoștinței.
- În convulsiile focale, un punct al creierului este afectat.
- În crizele generalizate, impulsurile pleacă din ambele părți ale creierului în același timp.
- Crizele focale se pot generaliza. Pornesc dintr-un loc din creier și se răspândesc pentru a implica întregul creier. Aceasta se numește generalizare secundară.
Excitabilitatea neuronală:
Fiziopatologia epilepsiei
Mesajele neuronale sunt transmise prin impulsuri electrice, numite potențial de acțiune.
- Acesta este un flux net pozitiv de ioni în interior, care duce la depolarizare sau la modificarea tensiunii în membrana neuronală.
- Ionii implicați sunt sodiu, potasiu, calciu și clor.
- În mod normal, țesuturile cerebrale previn hiperexcitabile prin mai multe mecanisme inhibitoare, care implică ioni negativi, cum ar fi ionii de clor.
Perturbarea acestei excitabilitati normale duce la hiperexcitabilitate.
- În această stare, se mărește transmiterea excitatoare a impulsurilor și scade transmisia inhibitorie.
- În plus, există o modificare a canalelor ionice dependente de tensiune. Aceste canale ionice se deschid în mod normal, atunci când diferența de tensiune prin membrana neuronală este modificată în mod favorabil.
- Odată activate, impulsurile curg prin circuitele neuronale de-a lungul axonilor nervilor. Un potențial de acțiune călătorește în josul axonului până la butoanele terminale și apoi eliberează neurotransmițători în fanta sinaptică. Aceasta duce potențialul de acțiune de la un nerv la altul.
Transmiterea impulsurilor:
Există două tipuri de transmitere a impulsurilor – excitatoare și inhibitorie.
- Transmiterea excitatoare implică glutamatul, care este principalul neurotransmițător excitator din creier.
- GABA sau acidul gamma aminobutiric este principalul neurotransmițător inhibitor din creier. GABA este mediat prin canalele de clor și potasiu.
Există două grupuri de receptori de glutamat:
- receptori ionotropi (receptori NMDA), care modulează canalele de calciu și sodiu și sunt responsabili pentru transmiterea rapidă sinaptică.
- receptori metabotropici (receptori non NMDA) pentru transmiterea sinaptică lentă.
Mecanismul de formare al crizelor:
Fiziopatologia epilepsiei
- Excitarea unui grup de nervi. Acest lucru este cauzat de curenții interiori de Na, Ca și implicarea neurotransmițătorilor excitatori precum glutamatul și aspartatul.
- Prea puțină inhibiție.
- Trebuie să existe o sincronizare anormală – o proprietate a unei populații de neuroni de a se descărca împreună independent. Singur, un neuron hiperexcitabil nu poate genera convulsii.
Electroencefalografia sau EEG:
Fiziopatologia epilepsiei
- Un EEG este o reprezentare grafică a activității electrice corticale înregistrate de sonde plasate peste scalp.
- EEG ajută la diagnosticarea epilepsiei, problemelor de somn, alterarea conștienței.
- EEG-urile tipice arată forme de undă, care ajută la diagnosticare.
Foto: unsplash.com