Adolescența este o perioadă de asumare a mai multor riscuri, de explorare, de rezistență și de experimentare. Indiferent dacă sunteți părintele unui copil cu epilepsie sau o persoană tânără cu epilepsie, pot apărea îngrijorări cu privire la riscurile legate de convulsii.
Adolescența este o perioadă volatilă atât din punct de vedere social, cât și biologic. Au loc o mulțime de schimbări profunde.
Este deosebit de important ca, odată ce copilul ajunge la pubertate, să se întoarcă la medic pentru un control. Controalele anuale sunt o modalitate excelentă de a fi la curent cu problemele înainte ca acestea să se dezvolte la un adolescent în creștere. Modificările fizice ale pubertății, cum ar fi modificările de greutate, vor justifica, probabil, o ajustare a medicamentelor adolescentului.
Mulți părinți descoperă că adolescentul lor vrea să nu mai ia medicamente. Unii adolescenți cu epilepsie simt că nu mai au nevoie de medicamente pentru epilepsie sau că nu vor să fie controlați de un medicament. Este important să clarificați adolescentului riscul de a întrerupe medicația.
- Adolescenții ar putea avea nevoie să li se reamintească cum a fost când au avut convulsii regulate.
- De asemenea, dacă nu au avut o criză de ceva timp, subliniază că medicamentele funcționează.
Anii adolescenței sunt adesea o perioadă în care să ieși în evidență este ultimul lucru pe care și-l dorește un copil. Mulți copii se simt dureros de stânjeniți. Poate fi mai rău pentru adolescenții cu epilepsie.
- Pot fi jenați de starea lor.
- Pot fi îngroziți să aibă o criză în public.
- S-ar putea să nu le placă efectele secundare ale medicamentelor lor, care le pot afecta concentrarea sau aspectul fizic.
Este important să verificați oricare dintre aceste preocupări cu un medic.
Depresia:
Epilepsia: Adolescența
Depresia este o problemă mai mare în rândul adolescenților cu epilepsie decât se credea anterior. Copilul dumneavoastră ar putea fi deprimat, este important să obțineți ajutor.
- Simptomele comune ale depresiei la adolescenți includ- izolarea socială, iritabilitatea, durerile și durerile inexplicabile, lipsa de interes pentru activități.
Pentru părinți, o parte din pregătirea emoțională pentru anii adolescenței poate începe devreme. Orice părinte al unui copil cu epilepsie ar trebui să muncească din greu pentru a stabili un „climat de încredere”.
Dacă aveți o relație deschisă și sinceră în copilăria timpurie, s-ar putea să vă simțiți mai confortabil cu independența lui pe măsură ce crește. Pe de altă parte, dacă vă izolați mereu copiii sau le impuneți restricții, este mai probabil ca aceștia să se răzvrătească atunci când cresc.
Întâlnirile și epilepsia
Epilepsia: Adolescența
Evident, adolescenții cu epilepsie încep să aibă relații amoroase. Îi spun celuilalt?Decizia este la latitudinea fiecărui adolescent, dar ar trebui să vă încurați copilul să fie sincer și deschis.
Poate credeți că este prea devreme pentru a avea această discuție, dar probabil că nu este – să vorbiți cu adolescentul despre sarcină – indiferent de sexul copilului.
Adolescenții cu epilepsie pot începe să se întrebe dacă vor putea avea o familie normală și dacă starea lor poate cauza probleme cu sarcina. Faptele sunt liniştitoare: majoritatea femeilor cu epilepsie au copii sănătoşi. Cu toate acestea, epilepsia crește unele dintre riscuri. De asemenea, unele medicamente pentru epilepsie pot provoca malformații congenitale, iar altele scad eficacitatea controlului nașterii (anticoncepționalelor). De aceea, este deosebit de important ca femeile cu epilepsie să planifice sarcina.
Adolescenți, epilepsie, alcool și droguri
Alcoolul și o serie de droguri, legale și ilegale, pot crește riscul de convulsii. Deși mulți părinți ar prefera să evite subiectul, este important să vorbiți despre aceste probleme.
Consumul de alcool și droguri le crește riscul de convulsii. Înțeleg acest lucru? Pot ei înșiși să evite acele substanțe. Amintiți-vă, nici ei nu vor să aibă convulsii.
Persoanele cu epilepsie constată că alcoolul, în special în cantități mari, poate declanșa convulsii. Câteva motive pentru care alcoolul (și drogurile) pote provoca convulsii.
- afectează nivelurile de medicamente anti-convulsii din sânge
- merg mână în mână cu nopțile târzii și cu privarea de somn
- medicamentele stimulatoare provoacă convulsii
- crizele de sevraj pot apărea atunci când nivelul de alcool scade
- oamenii uită adesea să ia medicamente cînd petrec din greu
Epilepsia și somnul adolescentului
Epilepsia: Adolescența
Uneori, pare că adolescenții dorm toată ziua! Dar prea puțin somn este o problemă reală pentru mulți adolescenți și un risc deosebit pentru adolescenții cu epilepsie.
- Lipsa somnului poate duce la decizii proaste și la un risc crescut de convulsii.
- Lipsa de somn este o problemă deosebit de gravă pentru copiii aflați la facultate.
- Fără a fi prea insistent, ar trebui să încercați să vă asigurați – copilul dumneavoastră se odihnește suficient.
- Deși un loc de muncă cu jumătate de normă poate fi un lucru bun pentru adolescentul tău – atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar – asigurați-vă că nu lucrează atât de mult încât să-l obosească.
”Părinții mei mă scot din minți!
Deși s-ar putea să îi simțiți drept supraprotectori, probabil că sunt doar îngrijorați de siguranța ta.
- Încearcă să vorbești cu ei despre asta. Vorbește cu ei și explică-le că nu vrei ca epilepsia să te împiedice să faci lucrurile, care îți plac, pentru că asta te lasă să te simți lăsat pe lângă prietenii tăi.
- Părinții sunt mai dispuși să te lase să faci lucruri, dacă simt că înțelegi importanța de a avea grijă de tine.
Tranziția la asistența medicală pentru adulți
Epilepsia: Adolescența
Acesta este mai degrabă un proces decât un singur eveniment. Pregătirea și planificarea timpurie ajută copilul cu epilepsie să facă o tranziție lină.
Ca parte a unei tranziții de succes, copiii dobândesc independență personală și învață cum să-și gestioneze propria îngrijire.
Tranziție lină înseamnă- copilul dumneavoastră are continuitate în îngrijire pentru tratamentul în curs, precum și îngrijire, care se potrivește nevoilor sale de dezvoltare pe măsură ce se apropie de vârsta adultă. Dacă se întâmplă acest lucru, ar trebui să însemne – copilul are nevoie de mai puțin tratament de urgență sau deloc.
Faza de tranziție 1: introducere și planificare
Prima fază a tranziției de la îngrijirea medicală pediatrică la cea pentru adulți este introducerea și planificarea. Se întâmplă când copilul are 12-15 ani. Iată la ce vă puteți aștepta:
- Copilul învață mai multe despre starea lui.
- Copilul începe să-și dezvolte abilități de autogestionare – de exemplu, petrecând ceva timp singur cu profesioniștii din domeniul sănătății și gestionând propriile sarcini de îngrijire a sănătății
Faza 2 de tranziție: pregătire
A doua fază a tranziției este pregătirea. Se întâmplă la 15-18 ani. Iată la ce vă puteți aștepta:
- Dvs. și copilul discutați cu profesioniștii din domeniul sănătății copilului dumneavoastră despre serviciile de sănătate pentru adulți.
- Copilul începe să aibă întâlniri cu medicul de familie sau cu un profesionist din domeniul sănătății singur. Îi puteți încuraja să-și facă propriile întâlniri.
Faza de tranziție 3: transferul
A treia fază a tranziției este transferul. Se întâmplă de obicei la 18-19 ani. Iată la ce vă puteți aștepta:
- Îngrijirea copilului dumneavoastră se transferă către serviciile de sănătate pentru adulți.
- Odată ce copilul împlinește 18 ani, profesioniștii din domeniul sănătății ar putea avea nevoie de consimțământul copilului dvs. pentru a vă vorbi.
- Copilul poate prelua toate aspectele practice ale gestionării sănătății, acolo unde este cazul – de exemplu, să facă programări, să comunice cu echipa de îngrijire a sănătății și să își organizeze propriile medicamente și tratamente.
Faza 4: evaluarea
A patra fază a tranziției este evaluarea. Se întâmplă de obicei la 6-18 luni după transfer. Iată la ce vă puteți aștepta:
- Profesioniștii din domeniul sănătății încurajează copilul să-și gestioneze propria îngrijire medicală.
- În loc să fii implicat zilnic în îngrijirea sănătății copilului tău, ați putea începe să-l ajutați pe copil să-și gestioneze propria îngrijire a sănătății și să-i oferiți sprijin emoțional.
Foto: unsplash.com