Poluarea poate fi asociată cu un risc crescut de crize epileptice. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în Epilepsia.
Epilepsia: Poluarea. Studiile anterioare au arătat că poluarea aerului are efect difrect asupra inimii și a plămânilor. Poluarea aerului este însă asociată cu un risc mai mare de tulburări neurologice, boli neurodegenerative și tulburări psihiatrice, spun cercetătorii.
De ce?
Prin poluare, creierul este expus la substanțe chimice, care îi afectează metabolismul. Și excitabilitatea neuronală. Așa ar putea apărea convulsii. Cu toate acestea, efectul poluării aerului asupra apariției crizelor de epilepsie este încă necunoscut.
Ce ne interesează din poluare?
Dioxidul de azot (NO2).
Este o parte importantă a gazelor emise de trafic.
- În sudul Spaniei, chiar și expunerea la nivel scăzut de NO2 a avut efecte secundare asupra dezvoltării neurologice, în special la copii.
- Expunerea la NO2 induce modificări ale trigliceridelor, acizilor grași liberi. În cele din urmă duce la afectarea funcției nervoase în sistemul nervos central. Cu alte cuvinte, dioxidul de azot are efect neurotoxic.
Dioxid de sulf (SO2).
Epilepsia: Poluarea. Este un iritant bine-cunoscut, confirmat că induce răspunsuri respiratorii. De asemenea, a fost legat de tulburări ale sistemului nervos, cum ar fi accidentul vascular cerebral și durerile de cap.
- Se constată efectele toxice ale dioxidului de sulf (SO2) asupra hipocampului. Citește și Ce e hipocampul?
- SO2 poate provoca leziuni sinaptice în hipocamp, prin derivații săi.
- Mai recent, s-a descoperit că inhalarea cronică de SO2, peste standardul de mediu, induce neurotoxicitate din cauza inflamației.
- Pe scurt, expunerea la SO2 ar putea fi un factor de risc de mediu pentru atacurile de epilepsie.
Ozonul (O3).
Epilepsia: Poluarea. Ozonul (O3) din aerul de suprafață al pământului poate fi periculos. Efectele neurotoxice ale expunerii în exces la O3 sunt binecunoscute.
Ce înseamnă poluare?
Smogul, pe care îl asociem cu poluarea aerului, înseamnă gaz, metale grele, uleiuri. Dar smogul crează și ozon (O3). Cel mai periculos! Pentru că nu se formează la nivelul stratosferei, acolo unde îi este locul, și unde blochează radiațiile ultraviolete, ci în aerul pe care îl respirăm.
În stratosferă, ozonul și oxigenul rețin cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete (UV), astfel încât viața e posibilă pe Pământ. Acolo, de fapt, e locul normal al ozonului.
În troposferă, adică la nivelul unde respirăm noi, formarea ozonului e posibilă doar în condiții speciale. Smogul crează ozon periculos. Adică ozon fotochimic. E cel mai periculos! Se formează în poluare. Smogul intră în reacție cu razele UV, pericol major!
Dioxidul de azot (NO2), pe care îl vedeți expus pe tăblițele electronice, care evaluează calitatea aerului, intră în contact cu razele ultraviolete (UV) și formează ozon (O3).
Odată apărut ozonul pe Pământ, pe care îl putem respira, acesta intra din nou în reacție cu alți compuși din aerul poluat. Și rezultă compuși și mai toxici decât ozonul.
Care sunt?
- Ozonul intră în reacție cu hidrocarburile, pe care le emit mașinile de exemplu în trafic. Rezultă compuși înalt toxici: aldehide, cetone, peroxizi.
- Ozonul, în combinații cu oxizii de azot, formează așa numitele clase chimice PAN. Toxicitatea lor e mai mare decât a ozonului format la nivelul solului.
Cum se simte smogul fotochimic?
- Când respirați, simțiți iritație la nivelul gâtului
- Apar accese puternice de tuse, chiar dacă nu aveți nici astm și nici vreo infecție respiratorie.
- Dacă sunteți expuși smogului fotochimic, puteți vedea pe suprafața frunzelor pete albe sau decolorări. Arată exact reacțiile produse de poluare în aer. Aceste reacții se pot vedea și la plantele de apartament.
Foto: unsplash.com