Persoanele cu epilepsie au mai multe riscuri de a dezvolta depresie. Ambele boli cronice afectează calitatea vieții.
Epilepsia: Legăturile multiple cu depresia
Medicamentele antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SRRI) sau inhibitorii recaptării serotoninei-noradrenalinei (SNRI) sunt folosite în epilepsie.
Este vorba de sertralină, citalopram, mirtazapină, reboxetină, paroxetină, fluoxetină, escitalopram, fluvoxamină, venlafaxină, duloxetină.
Epilepsia este o tulburare a funcției creierului și înseamnă predispoziție de a genera convulsii periodice neprovocate. Aceasta este una dintre cele mai frecvente și debilitante tulburări ale sistemului nervos central (SNC).
Terapia actuală este simptomatică:
- medicamentele anticonvulsivante disponibile inhibă convulsiile
- niciun medicament nu previne dezvoltarea sau progresia epilepsiei (epileptogeneza).
Multă vreme, epilepsia a fost definită ca o tulburare a sistemului nervos central manifestată doar prin apariția crizelor epileptice. Tratamentul acesteia a fost axat pe controlul complet al crizelor, fără efecte secundare semnificative ale tratamentului. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, a existat o recunoaștere tot mai mare a faptului că aceste convulsii spontane recurente sunt doar manifestările clinice ale unei tulburări mai complexe.
Aproximativ 50% dintre adulții cu epilepsie activă prezintă cel puțin o afecțiune medicală comorbidă (o altă boală). Din aceste motive, noua definiție a epilepsiei propusă de un grup de lucru al Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE) implică necesitatea de a lua în considerare existența unor afecțiuni conexe.
Prin urmare, scopul principal al tratamentului pentru epilepsie nu este limitat doar la controlul complet al crizelor, ci trebuie să includă și managementul bolilor asociate neurologice, psihiatrice și cognitive.
Printre bolile asociate cu epilepsia, afecțiunile psihiatrice (depresia, tulburarea de anxietate și psihoza) sunt printre cele mai frecvente și mai problematice, iar alegerea corectă a medicamentelor este foarte importantă.
Se acceptă pe scară largă că epilepsia și depresia au o relație în dublu sens:
- depresia crește riscul epilepsiei
- epilepsia crește riscul depresiei
Această relație bidirecțională complexă dintre epilepsie și depresie în ceea ce privește procesele celulare și moleculare, inclusiv neurotransmițători, neuroinflamație, neurogeneza aberantă și dereglarea axei hipotalamic-hipofizar-suprarenale (HPA), necesită o abordare terapeutică combinată.
De ce pacienții cu epilepsie au risc crescut de depresie?
Epilepsia: Legăturile multiple cu depresia
Există mecanisme patologice comune atât în epilepsie, cât și în tulburările psihiatrice:
1 Neuroinflamație:
Inflamația este implicată în procesele patologice, care au loc în creierul epileptic, fiind direct asociată cu activitatea convulsiivă și epileptogeneză.
Neuroinflamația joacă un rol important în anxietate, depresie și tulburări cognitive.
2 Neurogeneza aberantă:
Neurogeneza aberantă poate media dezvoltarea convulsiilor și a bolilor psihiatrice asociate în urma evenimentelor epileptice.
3 Dereglarea axei HPA:
Axa hipotalamic-hipofizar-suprarenală (HPA) poate fi legată atât de depresie, cât și de epilepsie.
Tulburări ale neurotransmițătorilor:
Epilepsia: Legăturile multiple cu depresia
Neurotransmițătorii:
Epilepsia și depresia au, de asemenea, mecanisme comune de receptor și transducție în cauzele lor neurobiologice. Dezechilibrul excitator/inhibitor în epilepsie este cunoscut de multp vreme.
- Glutamatul este neurotransmițătorul excitator, cu un rol esențial în dezvoltarea crizelor epileptice.
- GABA este principalul mecanism de contrabalansare a excitației și de prevenire a descărcărilor neuronale hipersincrone. Deficitele în funcțiile GABA duc cel mai frecvent la o stare epileptică.
Neurotransmisia monoaminergică:
Neurotransmisia monoaminergică (serotonina, noradrenalina și dopamina) este corelată în mod clasic cu depresia. Reprezintă ținta terapiei cu medicamente.
Sursa: National Library of Medicine