Hepatita virală este problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, afectând câteva sute de milioane de oameni. Cele mai frecvente virusuri, care determină hepatită, cu afectare a sistemului nervos, sunt virusul hepatitic C și virusul hepatitic B.
Epilepsia: Hepatita B
• Virusurile hepatitei pot afecta întregul sistem nervos, inclusiv creierul, măduva spinării, neuronii motori, nervii periferici și mușchii.
• Cea mai frecventă manifestare neurologică a virusului hepatitei C și virusului hepatitei B este neuropatia periferică.
• O proporție semnificativă a pacienților cu virusul hepatitei cronice C prezintă tulburări cognitive în absența bolii hepatice avansate.
Ce este hepatita B?
Epilepsia: Hepatita B
Hepatita B este o infecție a ficatului cauzată de virusul hepatitei B. Infecția poate fi acută (scurtă) sau cronică (pe termen lung).
Hepatita B poate provoca o infecție cronică și pune oamenii afectați în risc ridicat de deces din cauza cirozei și a cancerului hepatic.
Se poate răspândi prin contactul cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sângele, saliva, lichidele vaginale și materialul seminal. De asemenea, poate fi transmisă de la o mamă la copil.
Hepatita B poate fi prevenită cu un vaccin sigur și eficient.
Vaccinul se administrează, de obicei, la scurt timp după naștere cu rapeluri câteva săptămâni mai târziu.
- Oferă protecție aproape 100% împotriva virusului.
- Din 1995, copiii au fosrt vaccinați în maternitate și în România.
- Adulții născuți înainte de 1995, ar trebui să aibă inițiativa vaccinului.
Transmitere:
În zonele extrem de endemice, hepatita B se răspândește cel mai frecvent de la mamă la copil la naștere (transmitere perinatală) sau prin transmitere orizontală (expunere la sânge infectat), în special de la un copil infectat la un copil neinfectat în primii 5 ani de viață. Dezvoltarea infecției cronice este frecventă la sugarii infectați de la mame sau înainte de vârsta de 5 ani.
Hepatita B se răspândește, de asemenea, prin rănirea cu ac, tatuaj, piercing și expunerea la sânge și fluide corporale infectate, cum ar fi saliva și fluidele menstruale, vaginale și seminale.
Transmiterea virusului se poate produce și prin reutilizarea acelor și a seringilor contaminate sau a obiectelor ascuțite, fie în instituțiile medicale, în comunitate sau în rândul persoanelor, care își injectează droguri.
Transmiterea sexuală este mai răspândită la persoanele nevaccinate, cu mai mulți parteneri sexuali.
Infecția cu hepatita B, dobândită la vârsta adultă, duce la hepatită cronică în mai puțin de 5% din cazuri, în timp ce infecția la sugar și copilăria timpurie duce la hepatită cronică în aproximativ 95% din cazuri. Aceasta este baza pentru consolidarea și prioritizarea vaccinării sugarilor și copiilor.
Virusul hepatitei B poate supraviețui în afara corpului cel puțin 7 zile. În acest timp, virusul poate provoca în continuare infecție, dacă intră în corpul unei persoane, care nu este protejată de vaccin.
Perioada de incubație a virusului hepatitei B variază de la 30 la 180 de zile. Virusul poate fi detectat în decurs de 30 până la 60 de zile de la infecție și poate persista și se poate dezvolta în hepatită cronică B, în special atunci când este transmis în copilărie.
Simptome:
Epilepsia: Hepatita B
Majoritatea oamenilor nu prezintă niciun simptom atunci când apare infecția. Unii oameni au o boală acută cu simptome, care durează câteva săptămâni:
- îngălbenirea pielii și a ochilor (icter)
- urină închisă la culoare
- oboseală
- greaţă
- vărsături
- durere în abdomen.
Din motive clinice, nu este posibil să se diferențieze hepatita B de hepatita cauzată de alți agenți virali; prin urmare, confirmarea de laborator a diagnosticului este esențială.
Tratament:
Nu există un tratament specific pentru hepatita acută B. Hepatita cronică B poate fi tratată cu medicamente.
Infecția cronică cu hepatita B poate fi tratată cu medicamente orale, inclusiv tenofovir sau entecavir.
Tratamentul poate:
- încetini avansul cirozei
- reduce cazurile de cancer la ficat
- îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung.
Majoritatea persoanelor, care încep tratamentul împotriva hepatitei B, trebuie să-l continue pe viață. Se estimează că 12-25% dintre persoanele cu infecție cronică cu hepatită B vor necesita tratament, în funcție de setare și criteriile de eligibilitate.
Prevenirea:
Epilepsia: Hepatita B
Hepatita B poate fi prevenită cu un vaccin.
- Toți bebelușii trebuie să primească vaccinul împotriva hepatitei B cât mai curând posibil după naștere (în 24 de ore). Acesta este urmată de două sau trei doze de vaccin împotriva hepatitei B la cel puțin patru săptămâni una dintre ele.
- Vaccinurile de rapel nu sunt de obicei necesare pentru persoanele, care au finalizat seria de vaccinare cu trei doze.
- Vaccinul protejează împotriva hepatitei B cel puțin 20 de ani și, probabil, pe viață.
Pentru a reduce riscul de a lua sau de a răspândi hepatita B:
- contactul sexual trebuie protejat prin prezervativ
- reduceți numărul de parteneri sexuali
- evitați să împărtășiți acele sau orice echipament, care înțeapă
- spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun, dacă ați intrat în contact cu sânge, fluide corporale sau suprafețe contaminate