Glicemia (ridicată sau scăzută) poate provoca convulsii?
Epilepsia: Glicemia mare/mică determină convulsii?
Modificările substanțiale ale zahărului din sânge – fie glicemie scăzută (hipoglicemie), fie glicemie crescută (hiperglicemie) – pot afecta excitabilitatea celulelor nervoase (neuroni), permițând convulsiilor să apară mai ușor.
Cu toate acestea, nicio dovadă definitivă nu arată că modificările nu foarte mari ale zahărului din sânge (de exemplu hipoglicemie -50 sau hiperglicemie – 200 mg dl) determină convulsii.
Modificările glicemiei apar cel mai frecvent la persoanele cu diabet.
Epilepsia: Glicemia mare/mică determină convulsii?
Cauzele mai puțin frecvente ale hipoglicemiei (zahăr scăzut în sânge) includ:
- utilizarea anumitor medicamente
- consumul excesiv de alcool
- unele boli critice
- supraproducția de insulină și deficiențe endocrine.
Hiperglicemia (zahăr mare din sânge) poate fi cauzată și de anumite medicamente (cum ar fi beta-blocante, luate pentru hipertensiune), consumul ilegal de droguri cu amfetamine și boli critice.
Scăderea bruscă a zahărului din sânge (hipoglicemia) apare de obicei din administrarea în exces de insulină (și, rar, de la o tumora la pancreas). Poate provoca o criză tonico-clonică la orice persoana, indiferent dacă are sau nu antecedente de epilepsie.
Acest tip de criză (numită anterior criză grand mal) implică întregul corp, pierderea conștienței și contracții musculare violente.
Alte simptome ale hipoglicemiei includ:
- transpirație
- oboseală
- dureri de cap
- anxietate
- greață
- amețeli
- modificări ale vederii
- foame
- tremor
- confuzie.
Glucoza orală sau intravenoasă poate fi utilizată pentru tratarea hipoglicemiei, în funcție de severitatea tulburării.
Persoanele, care au diabet zaharat cu hipoglicemie recurentă, ar trebui să li se ajusteze regimul de tratament.
Două sau mai multe crize, ca urmare a modificărilor de zahăr din sânge – nu este suficient pentru a diagnostica o persoana cu epilepsie, deoarece acestea sunt considerate crize epileptice „provocate”, spre deosebire de crizele „neprovocate” asociate cu epilepsia.
Postul alimentar. Dacă aveți epilepsie.
Epilepsia: Glicemia mare/mică determină convulsii?
În rândul persoanelor cu epilepsie, postul (care scade glicemia) sau consumul excesiv de alimente cu indice glicemic ridicat (zahar) nu s-a dovedit în mod clar ca ar crește activitatea convulsivă.
De fapt, postul induce o stare de cetoză – o concentrație anormal de mare de compuși chimici numiți cetone, care sunt produși atunci când acizii grași sunt descompusi pentru a obține energie. Cetoza poate preveni convulsiile în cazul multor persoane cu epilepsie.
Glicemie normală – valori
Un om sanatos, care nu a mâncat timp de cel puțin 8 ore, ar trebui sa aibă sub 100 mg / dL. De asemenea, ar trebui să aibă mai putin de 140 mg / dL la 2 ore după masă.
Glicemie normala în funcție de perioada zilei
În timpul zilei, glicemia tinde să atinga cel mai mic nivel chiar înainte de mese. Pentru majoritatea persoanelor, care nu suferă de diabet, nivelul zahărului din sânge înainte de mese variază între 70 si 80 mg / dL. În cazul anumitor oameni, valoarea normala este 60, în timp ce pentru altele – este 90.
Ce înseamnă nivel scăzut de glicemie?
Un nivel scăzut al glicemiei variază, de asemenea, foarte mult. În cazul multor oameni, glicemia nu scade niciodată sub 60, chiar dacă nu mănâncă un timp mai îndelungat.
În cazul persoanelor, care urmează o anumită dietă sau care nu mănânca nimic timp de aproximativ 16 ore (concept cunoscut sub denumirea de ”fasting”), ficatul mentine o glicemie normală transformând grăsimile în zahar. Cum?
- Hormonul insulină ajută celulele să absoarbă glucoza (zahărul) din sânge și să îl folosească pe post de energie.
- Hormonul glucagon declanșează eliberarea de glucoză din ficat, acolo uunde există depozitul de energie (numit depozit de glicogen).
Pancreasul secretă hormonii insulină și glucagon. Împreună mențin nivelul optim de zahăr din sânge. Dacă nivelul unui hormon este mai mare sau mai mic decât intervalul ideal, nivelul zahărului din sânge crește sau scade.
Insulina și glucagonul lucrează împreună, în echilibru, și joacă un rol vital în reglarea nivelului de zahăr din sânge.
- Glucagonul descompune glicogenul (depozitul de energie al organismului) în glucoză. Procesul are loc în ficat.
- Insulina permite glucozei din sânge să intre în celule, unde e folosită pentru a produce energie.
Împreună, insulina și glucagonul ajută la menținerea homeostaziei, acolo unde condițiile din interiorul organismului sunt constante.
- Când glicemia unei persoane este prea mare, pancreasul secretă mai multă insulină.
- Când nivelul zahărului din sânge scade, pancreasul eliberează glucagon pentru a-l crește.
Acest echilibru ajută la furnizarea de energie suficientă celulelor, prevenind în același timp daunele, care pot rezulta din nivelul constant ridicat de zahăr din sânge.
Foto: unsplash.com