Epilepsia: Glicemia. Mese echilibrate și moderate – ni se recomandă. În epilepsie, sunt importante pentru că mențin, în limite normale, glicemia. Zahărul scăzut din sânge (hipoglicemia) poate fi factorul declanșator al unei crize. Ce e glicemia?
Ce este glicemia?
Citește și: Persoanele cu diabet au risc mai mare să dezvolte epilepsie. Și invers.
Epilepsia: Glicemia. Insulina și glucagonul sunt vitale pentru menținerea nivelului moderat de zahăr din sânge.
- Hormonul insulină ajută celulele să absoarbă glucoza (zahărul) din sânge și să îl folosească pe post de energie.
- Hormonul glucagon declanșează eliberarea de glucoză din ficat, acolo uunde există depozitul de energie (numit depozit de glicogen).
Insulină, glucagon, glicemie
Epilepsia: Glicemia. Pancreasul secretă hormonii insulină și glucagon. Împreună mențin nivelul optim de zahăr din sânge. Dacă nivelul unui hormon este mai mare sau mai mic decât intervalul ideal, nivelul zahărului din sânge crește sau scade.
Insulina și glucagonul lucrează împreună, în echilibru, și joacă un rol vital în reglarea nivelului de zahăr din sânge.
- Glucagonul descompune glicogenul (depozitul de energie al organismului) în glucoză. Procesul are loc în ficat.
- Insulina permite glucozei din sânge să intre în celule, unde e folosită pentru a produce energie.
Împreună, insulina și glucagonul ajută la menținerea homeostaziei, acolo unde condițiile din interiorul organismului sunt constante.
- Când glicemia unei persoane este prea mare, pancreasul secretă mai multă insulină.
- Când nivelul zahărului din sânge scade, pancreasul eliberează glucagon pentru a-l crește.
Acest echilibru ajută la furnizarea de energie suficientă celulelor, prevenind în același timp daunele, care pot rezulta din nivelul constant ridicat de zahăr din sânge.
Dacă organismul nu poate menține acest echilibru, pot apărea diabet și afecțiuni cardio-vasculare.
Insulina și glucagonul, pe bază de rețetă, pot ajuta la menținerea nivelului zahărului din sânge al unei persoane în limite sigure.
Cum apare glucoza?
Epilepsia: Glicemia. Când consumă carbohidrați din alimente (pâine, cereale, fasole, mazăre) organismul îi transformă în glucoză, un zahăr simplu care servește ca sursă vitală de energie.
- Organismul nu folosește toată această glucoză simultan.
- Transformă o parte din glucoză în molecule de stocare, numite glicogen, și le stochează în ficat și mușchi.
- Când organismul are nevoie de energie, hormonul glucagon transformă glicogenul din ficat înapoi în glucoză.
- Din ficat, intră în sânge.
- Acolo, insulina îi permite glucozei să intre în celule și să furnizeze energie pentru toate funcțiile organismului.
Ce face pancreasul?
În pancreas, diferite tipuri de celule eliberează insulină și glucagon.
- Celulele beta eliberează hormonul insulină.
- Celulele alfa – eliberează hormonul glucagon.
Cum funcționează hormonul insulina?
Celulele corpului au nevoie de glucoză pentru energie, iar insulina permite glucozei să intre în celule.
Insulina se atașează de receptorii de insulină de pe celulele din întregul corp, instruindu-le să se deschidă și să permită intrarea glucozei.
- Găsim niveluri scăzute de insulină constant, în tot corpul.
- O creștere a insulinei semnalează ficatului că nivelul de glucoză din sânge este, de asemenea, ridicat, determinând ficatul să absoarbă glucoza și să o transforme în glicogen.
- Când nivelul zahărului din sânge scade, hormonul glucagonul instruiește ficatul să transforme glicogenul înapoi în glucoză, determinând nivelul zahărului din sânge să revină la normal.
Cum funcționează hormonul glucagon?
Ficatul stochează glucoză pentru a alimenta celulele în perioadele în care scade zahărul din sînge.
- Săritul… peste mese si alimentatia inadecvata pot scadea nivelul zahărului din sânge.
- Prin stocarea glucozei, ficatul se asigură că nivelul de glucoză din sânge al organismului rămâne constant – între mese și în timpul somnului.
Când nivelul de glucoză din sânge scade, celulele pancreatice secretă glucagon, stimulând două procese: gluconeogeneza și glicogenoliza.
Ficatul oferă sau stimulează producția de glucoză folosind aceste procese.
În glicogenoliză, hormonul glucagon instruiește ficatul să transforme glicogenul în glucoză, făcând glucoza disponibilă în sânge.
În gluconeogeneză, ficatul produce glucoză, din produsele secundare, ale altor procese metabolice. Gluconeogeneza are loc și în rinichi și în alte organe.
Când nivelul de glucoză din organism crește, insulina permite glucozei să se deplaseze în celule.
Insulina și glucagonul funcționează într-un ciclu. Glucagonul interacționează cu ficatul pentru a crește glicemia, în timp ce insulina reduce zahărul din sânge, ajutând celulele să folosească glucoza.
Nivelurile de zahăr din sânge ale unei persoane variază pe parcursul zilei, dar insulina și glucagonul le mențin într-un interval sănătos în general.
Atunci când organismul nu absoarbe sau nu transformă suficientă glucoză, nivelul zahărului din sânge rămâne ridicat.
Pe scurt:
Epilepsia: Glicemia. Insulina reduce nivelul de zahăr din sânge din organism și oferă celulelor glucoză pentru energie, ajutând celulele să absoarbă glucoza.
Când nivelul zahărului din sânge este prea scăzut, pancreasul eliberează glucagon. Glucagonul instruiește ficatul să elibereze glucoza stocată (depozitul de energie se află chiar în ficat), ceea ce face ca nivelul de zahăr din sânge din organism să crească.
- Hiperglicemia (glicemie prea mare) se referă la niveluri ridicate de zahăr din sânge. Nivelurile persistente ridicate pot provoca daune pe termen lung în întregul corp.
- Hipoglicemia (glicemie pre mică) înseamnă că nivelul zahărului din sânge este scăzut. Simptomele sale includ leșin și amețeli. Hipoglicemia poate pune viața în pericol.
Foto: unsplash.com