Stresul este unul dintre cei mai frecvenți factori declanșatori ai crizelor epileptice. Patologia legată de stres are impact în epilepsia de lob temporal. Epilepsia lobului temporal este cea mai răspândită formă de epilepsie la adulți, adesea cu rate ridicate de farmacorezistență (care nu reacționează la medicamente anticonvulsivante).
Epilepsia de lob temporal: Relația cu stresul
Sistemul nerovs simpatic este cel care ne ține în priză. Sistemul nervos parasimpatic aduce calmul. Între acestea trebuie să fie un echilibru.
Activitatea fizică spre exemplu are proprietatea de a regla jocurile între sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.
Ne uităm la inimă. Sistemul nervos are terminații până la inimă, care dau impulsuri și transmit substanțe chimice, care controlează celule inimii și contribuie la reglarea pulsului, a tensiunii și a funcționalității inimii.
De asemenea, mișcarea ține echilibrul între substanțele adrenergice, de tipul adrenalinei (eliberate de sistemul nervos simpatic), și cele care calmează (eliberate de sistemul nervos parasimpatic).
De aceea, mișcarea reduce stresul perceput.
De ce stresul contează în epilepsia de lob temporal?
Epilepsia de lob temporal: Relația cu stresul
Axa hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA) este centrul de control al creierului pentru reacția la stres.
- Funcționalitatea și integritatea structurală a regiunilor importante în reglarea stresului sunt compromise în epilepsia de lob temporal.
- Stresul este raportat, în mod repetat, ca unul dintre factorii declanșatori ai convulsiilor la pacienții cu diagnostic de epilepsie, inclusiv epilepsia lobului temporal.
- Oamenii, care au epilepsie de lob temporal, au o incidența mare a bolilor legate de stres – depresie și anxietate.
Activitatea crescută a axei hipotalamo-hipofizo-adrenocorticale (HPA) se presupune că leagă simptomele epilepsiei de bază și patologiile asociate stresului.
Cortexul prefrontal:
Cortexul prefrontal joacă un rol important în inhibarea axei hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA). Stimularea cortexului prefrontal duce la inhibarea răspunsului axei HPA la un factor de stres acut.
Hipocampul:
Studiile leziunilor demonstrează că hipocampul are un rol predominant inhibitor asupra funcției axei hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA).
Amigdala:
Amigdala primește intrări atât de la cortexul prefrontal, cât și de la hipocamp, acționând ca un loc major pentru integrarea informațiilor emoționale.Amigdala este importantă pentru coordonarea expresiei comportamentelor de frică și anxietate.
Ce se întâmplă în epilepsia de lob temporal?
Epilepsia de lob temporal: Relația cu stresul
Structurile lobului temporal (de exemplu, hipocampul, amigdala) sunt generatori primari ai activității epileptice în epilepsia de lob temporal. Aceste structuri sunt adesea deteriorate în boală.
Disfuncția axei hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA) în epilepsie poate fi legată de patologii structurale și funcționale cauzate de epilepsia de lob temporal. Aceste patologii pot rezulta din criza inițială și/sau din activitate persistentă de convulsii.
- Pacienții cu epilepsie de lob temporal prezintă hiperactivitate persistentă pe axa hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA), cea care controlează stresul, chiar și după perioade prelungite fără convulsii.
- Răspunsurile anormale sunt evidente la pacienții, care iau medicamente anticonvulsivante, cât și la cei, care nu iau, ceea ce înseamnă că anomaliile nu sunt cauzate de efectele medicamentelor.
Foto: unsplash.com