O criză este manifestarea clinică a epilepsiei. Acest lucru se întâmplă, în principal, din cauza declanșării excesive a neuronilor și a răspândirii rapide a impulsurilor în creier.
Epilepsia: Cum se formează o criză?
Astfel, există două fenomene în fiziopatologia unei convulsii:
- hiper-excitabilitatea unui neuron
- hiper-sincronizare
Hipersincronizarea înseamnă că un neuron hiperexcitabil duce la excitabilitatea excesivă a unui grup mare de neuroni din jur.
Aceasta înseamnă că, atunci când un impuls electric mare este generat într-o parte a creierului, într-un focar de țesuturi, milioane de neuroni din creier se declanșează excesiv, provocând o criză.
Convulsiile sunt definite ca o „alterare involuntară a comportamentului cu sau fără pierderea conștienței, însoțită de o descărcare electrică anormală în creier”.
Tipuri de cauzalitate:
Convulsiile pot fi cauzate de un motiv. Sau vorbim despre convulsii reactive sau vorbim despre convulsii fără o cauză cunoscută, numite idiopatice.
- Crizele reactive apar în țesutul normal non-epileptic. Acest lucru poate fi observat în cazuri hipoglicemie (glicemie scăzută excesiv).
- Convulsiile pot apărea și la pacienții cu encefalită sau meningită, din cauza inflamației țesuturilor cerebrale.
- Alte cauze includ scăderea sodiului din sânge (hiponatremia), deshidratarea severă, oxigenul scăzut în sânge (hipoxie).
Crizele epileptice:
Epilepsia: Cum se formează o criză?
Crizele epileptice idiopatice apar în țesutul epileptic cronic. Etapele, prin care un țesut normal al creierului devine epileptic, se numesc epileptogeneză.
Rețelele neuronale normale devin rețele hiperexcitabile. Există diferiți factori, care pot duce la epileptogeneză – predispoziția genetică, infecții sau medicamente.
Tipuri de convulsii:
Există două tipuri de convulsii – parțiale și generalizate. Diferența dintre cele două este pierderea cunoștinței. În convulsiile parțiale (focale), este afectat un punct focal al creierului. În crizele generalizate, impulsurile ies din ambele părți ale creierului, în același timp.
Crizele focalee se pot generaliza. Încep dintr-un loc din creier și se răspândesc pentru a implica întregul creier. Aceasta se numește generalizare secundară.
Excitabilitate neuronală:
Epilepsia: Cum se formează o criză?
Mesajele neuronale sunt transmise prin impulsuri electrice, numite potențial de acțiune. Acesta este, de fapt, un flux net pozitiv de ioni în interior, care duce la depolarizare sau modificarea tensiunii în membrana neuronală.
Ionii implicați sunt sodiu, potasiu, calciu și clor.
- În mod normal, țesuturile cerebrale previn hiperexcitabilitatea prin mai multe mecanisme inhibitoare, care implică ioni negativi, cum ar fi ionii de clor.
- Perturbarea excitabilități normale duce la hiper-excitabilitate. În această stare se mărește transmiterea excitatoare a impulsurilor și scade transmisia inhibitorie.
- În plus, există o modificare a canalelor ionice dependente de tensiune. Aceste canale ionice se deschid în mod normal, atunci când diferența de tensiune pe membrana neuronală este modificată în mod favorabil.
- Odată activate, impulsurile curg prin circuitele neuronale de-a lungul axonilor nervilor. Un potențial de acțiune călătorește în josul axonului până la butoanele terminale și apoi eliberează neurotransmițători în fanta sinaptică. Aceasta duce potențialul de acțiune de la un neuron la altul.
Transmitere:
Există două tipuri de transmitere a impulsurilor – excitatoare și inhibitorie.
- Transmiterea excitatoare implică glutamatul, care este principalul neurotransmițător excitator din creier.
- GABA sau acidul gamma aminobutiric este principalul neurotransmițător inhibitor din creier. GABA este mediat prin canalele de clor și potasiu.
Există două grupuri de receptori de glutamat:
- ionotropi (receptori NMDA), care modulează canalele de calciu și sodiu și sunt responsabili pentru transmiterea sinaptică rapidă
- receptori metabotropi (receptori non NMDA) care sunt pentru transmiterea sinaptică lentă.
Mecanismul de formare a crizelor:
Epilepsia: Cum se formează o criză?
- Se excită un grup de neuroni. Acest lucru este cauzat de curenții interni de sodiu și calciu și de implicarea neurotransmițătorilor excitatori – precum glutamatul și aspartatul.
- Prea puțină inhibiție.
- Hiper-excitabilitatea și hiper-sincronizarea neuronilor, care facilitează răspândirea. Trebuie să existe o sincronizare anormală – o proprietate a unei populații de neuroni de a se descărca împreună.
- Singur, un neuron hiperexcitabil nu poate genera convulsii.
EEG:
- Un EEG este o reprezentare grafică a activității electrice corticale înregistrate de sonde plasate peste scalp.
- EEG ajută la diagnosticarea epilepsiei, problemelor de somn, alterarea conștienței.
- EEG-urile tipice arată forme de undă, care ajută la diagnosticare.
Foto: unsplash. com