Epilepsia: Ce este inflamația? Auzim despre inflamație în numeroase boli. Principiile sunt aceleași. Inflamația este unul dintre cele mai spectaculoase procese din organismul uman.
Ce sunt citokinele?
Epilepsia: Ce este inflamația?
Citokinele sunt proteine de semnalizare, care ajută la controlul inflamației în organism. Ele permit sistemului imunitar să monteze o apărare în cazul în care germenii sau alte substanțe, care vă pot îmbolnăvi, intră în organism. Prea multe citokine pot duce la exces de inflamație și afecțiuni precum bolile autoimune.
Citokinele sunt proteine care funcționează ca mesageri chimici în sistemul imunitar. Sistemul imunitar este o rețea cu mai multe părți, care lucrează împreună, pentru proteja organismul de amenințări, cum ar fi bacteriile sau virusurile. Conține celule imunitare, care luptă împotriva agenților patogeni invadatori, alergenilor și împotriva altor substanțe nocive, care pătrund în organism.
Citokinele semnalează acelor celule imunitare să lupte împotriva invadatorilor. Chiar și atunci când nu există nicio amenințare, citokinele trimit semnale către alte celule, care mențin funcționarea sistemului imunitar.
Care sunt diferitele tipuri de citokine?
Epilepsia: Ce este inflamația?
Citokinele includ diferite tipuri de proteine, care spun celulelor imune unde să meargă și ce să facă pentru a menține sistemul imunitar să funcționeze corect.
Chemokinele:
Chemokinele direcționează celulele imune către locurile din organism, unde pot lupta împotriva infecțiilor.
Interferonii:
Interferonii semnalează celulelor să se apăreze împotriva viruurilor, care vă invadează. În acest fel, interferonii „interferează” în procesul, care permite virusurilor să se replice sau să producă mai multe virusuri, odată ce au invadat o celulă sănătoasă.
Interleukine:
Interleukinele își iau numele de la „inter”, care înseamnă între și „leucocit”, un alt nume pentru o globulă albă din sânge. Inițial, oamenii de știință credeau că leucocitele singure eliberau interleukine și transmiteau mesaje doar către alte leucocite. Dar acum știm că alte celule, în afară de leucocite, eliberează aceste proteine. De asemenea, interleukinele pot transmite mesaje între celulele, care nu sunt leucocite.
Factorul de necroză tumorală:
Ajută la reglarea inflamației din organismul dumneavoastră. Factorul de necroză tumorală semnalează, de asemenea, celulelor imune, care ucid celulele tumorale.
Factori de stimulare a coloniilor:
Semnalează celulelor stem hematopoietice (din măduva hematopoietică) să se dezvolte în tipuri specifice de celule. Celulele stem hematopoietice sunt celule precursoare, care dau naștere la toate tipurile de celule sanguine: globule albe, globule roșii și trombocite. Aceste modificări au loc în timpul unui proces numit hematopoieză. De exemplu, factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF) semnalează unei celule stem hematopoietice să devină o globulă albă, numită neutrofil. Neutrofilele ajută la combaterea infecțiilor.
Unele citokine își iau numele de la tipul de celulă, care le produce:
- Limfokine: Produse de limfocite, un tip de globule albe.
- Monokine: Produse de monocite, un tip de globule albe.
Ce fac citokinele?
Epilepsia: Ce este inflamația?
Citokinele sunt cele mai cunoscute pentru reglarea inflamației în organismul dumneavoastră.
Mulți oameni cred că inflamația este un simptom deranjant, care înseamnă că sunteți bolnav sau că aveți alergii. Dar inflamația este un semn că celulele imunitare luptă cu invadatorii sau vindecă leziunile tisulare (leziunile diferitelor țesuturi).
- Celulele organismului eliberează citokine, atunci când există o amenințare.
- Citokinele spun celulelor imunitare cum să lupte împotriva amenințărilor și să repare rănile.
- Gândiți-vă la citokine ca la mesageri chimici, care spun celulelor cum să se comporte.
Semnalul citokinelor:
Activarea celulară:
Citokinele spun celulelor unde să meargă și ce să facă. De exemplu, citokinele pot direcționa celulele imune către un loc de infecție, astfel încât celulele să poată lupta cu germenii de acolo. Ele pot intensifica sau diminua procesele asociate cu inflamația.
Diferențierea celulară:
Citokinele pot spune celulelor imature să se dezvolte într-un anumit tip de celulă. De exemplu, citokinele pot spune unei celule imature să se maturizeze într-o celulă albă din sânge capabilă să lupte împotriva infecției.
Proliferarea celulară:
Citokinele pot spune unei celule să facă mai multe celule la fel. De exemplu, citokinele pot spune unei celule albe din sânge să producă mai multe celule albe din sânge pentru a lupta împotriva infecției. De asemenea, citokinele pot semnala celulelor organismului să elibereze mai multe citokine pentru a crește răspunsul inflamator.
Care este diferența dintre citokinele pro-inflamatorii și anti-inflamatorii?
Când răspunsul imunitar al organismului funcționează corect, citokinele declanșează inflamația, care ajută la combaterea amenințărilor și la repararea țesuturilor.
De asemenea, citokinele scad sau opresc răspunsul inflamator, atunci când nu mai aveți nevoie de el.
Citokinele pro-inflamatorii declanșează sau intensifică inflamația. Ele transmit mesaje, care coordonează răspunsul imun al organismului, pentru a alunga atacatorii, cum ar fi microbii.
Citokinele anti-inflamatorii opresc sau diminuă inflamația. Transmit mesaje, care previn un răspuns imunitar excesiv, care poate duce la deteriorarea țesuturilor. Oprirea răspunsului inflamator a organismului este la fel de importantă ca începerea acestuia. Prea multă inflamație poate provoca simptome neplăcute, poate duce la boli pe termen lung și poate chiar pune viața în pericol fără tratament.
Cum funcționează citokinele?
Anumite celule eliberează citokine, în timp ce alte celule conțin receptori de citokine. Gândiți-vă la o citokină ca la o cheie și la receptorul de pe celula receptoare ca la un lacăt.
- Când citokina (cheia) intră în receptorul de citokine (blocare), celula primitoare primește un mesaj, care îi spune ce trebuie să facă.
- Celula acționează pe baza mesajului, pe care îl primește.
- De exemplu, o celulă imunitară poate detecta o substanță dăunătoare în organism, cum ar fi un virus, și eliberează citokine ca răspuns.
- Citokinele pot călători prin fluxul sanguin sau direct în țesut până ajung la o celulă cu receptorul potrivit.
- Odată ce citokina se leagă de receptor, celula primitoare primește instrucțiuni și acționează. De exemplu, celula poate călători la virus și îl poate ataca. Își poate crește apărarea pentru a preveni invadarea virusurilor.
- Citokinele pot semnala celulelor din apropierea celulei, care le-a eliberat, sau pot parcurge distanțe mari pentru a-și transmite mesajul.
Semnalizarea autocrină:
Citokinele se pot lega de receptorii din aceeași celulă, care le-a eliberat.
Semnalizarea paracrină:
Citokinele se pot lega de receptorii de pe celulele din apropiere.
Semnalizarea endocrină:
Citokinele se pot lega de receptorii de pe celulele situate departe de celula care a eliberat citokinele.
Celulele cu receptori de citokine sunt localizate în tot organismul dumneavoastră. De fapt, majoritatea organelor conțin celule cu receptori de citokine. Având celule cu receptori de citokine în întregul oranism, acest lucru de fapt permite ca inflamația să apară în locații larg răspândite.
De unde provin citokinele?
Epilepsia: Ce este inflamația?
Celulele, care alcătuiesc sistemul dumneavoastră imunitar, sau celulele imunitare, eliberează majoritatea citokinelor. Cu toate acestea, multe celule din organism – nu doar celulele imunitare – pot elibera citokine.
Celulele imune
Celulele imune includ celulele albe din sânge, numite și leucocite. Celulele imune, care eliberează citokine includ:
- Macrofage
- Celulele dendritice
- Limfocite (limfocite T și B)
- Monocite
- Neutrofile
- Bazofile
- Eozinofile
- Mastocite
Alte celule:
Celulele, care nu sunt considerate celule imune, dar care eliberează și citokine includ:
- Celule endoteliale (celulele, care căptușesc interiorul vaselor de sânge)
- Celule epiteliale (celule de pe suprafața organelor)
- Fibroblaste (celule din țesutul conjunctiv)
- Celule stromale (celule din țesutul conjunctiv)
- Celulele Schwann (celule care înconjoară neuronii).
Diferite celule pot elibera același tip de citokină.
Ce afecțiuni implică citokine?
Citokinele sunt esențiale pentru sistemul dumneavoastră imunitar încât joacă un rol în majoritatea afecțiunilor. De obicei, citokinele vă ajută să vă mențineți fără o infecție.
Dacă sistemul dumneavoastră imunitar eliberează prea multe citokine – ca răspuns la o infecție sau la tratamente precum imunoterapia – puteți dezvolta sindromul de eliberare a citokinelor, numit și furtună de citokine. Puteți dezvolta diferite simptome, care afectează mai multe sisteme ale organismului. Furtuna de citokine poate pune viața în pericol fără tratament. Prea multe citokine pot crea un răspuns inflamator intensificat.
Prea multă inflamație poate deteriora țesuturile și poate duce la:
- Boli autoimune:
În bolile autoimune, celulele imune ale organismului atacă, în mod greșit, celulele sănătoase.
- Tulburări metabolice:
Tulburările metabolice implică probleme cu metabolismul, procesul care permite organismului să transforme alimentele în energie și să elimine deșeurile.
- Cancer
- Sepsis
În sepsis, răspunsul inflamator este extrem încât rezultă un flux sanguin redus către organele vitale. Sepsisul poate fi fatal fără tratament medical de urgență.
Ce este un panou de citokine?
Medicii pot determina dacă organismul dumneavoastră produce prea multe sau prea puține citokine utilizând un panou de citokine. Un panou de citokine este un test de sânge, care verifică nivelul de citokine.
- Citokinele crescute pot fi un semn de inflamație crescută și este posibil să aveți nevoie de medicamente.
Citokinele sunt esențiale pentru a avea un sistem imunitar sănătos. Ca în multe lucruri, moderația este cheia. Având cantitatea potrivită de citokine, semnalizând corect, vă mențineți fără infecții.
Nivelurile ridicate de citokine pot duce la inflamație excesivă, care poate fi dăunătoare fără tratament.
Foto: unsplash.com