Epilepsia autoimună este cauzată de o modificare a funcției imunitare a organismului. Acest tip de epilepsie a fost inclus recent în noul mod de clasificare a epilepsiei de către Liga Internațională Împotriva Epilepsiei (ILAE).
Sistemul imunitar protejează organismul de substanțe străine, care ar putea dăuna. Anumite grupuri de celule sunt importante în răspunsul imunitar al organismului. Acestea sunt macrofagele, limfocitele (celulele B și celulele T) și anticorpii.
Anticorpii (în imagine) sunt proteine mari, care se găsesc în sânge sau în alte fluide corporale (prezente în mucoase).
Un antigen este o substanță, care invadează organismul, cum ar fi un virus, o bacterie ori fungi (ciuperci).
Anticorpii pot vedea, când un invadator intră în organism, și acționează pentru a-l opri.
Anticorpii, care vizează creierul, pot fi cauza epilepsiei autoimune. Cei mai comuni anticorpi vizează receptorii specifici din creier – receptorul N-metil-d-aspartat (NMDAR), proteina 1 inactivată cu gliom bogat în leucină (LGI1) și decarboxilaza acidului glutamic 65 (GAD65).
- Dacă acești anticorpi sunt asociați cu o tumoră, se numesc paraneoplazici.
- Dacă este prezentă o infecție a creierului, aceasta este numită encefalită autoimună.
- Sindroamele paraneoplazice sunt, de obicei, legate de cancer, encefalita autoimună poate apărea cu sau fără cancer.
Găsirea unei cauze autoimune pentru convulsii este foarte importantă și va afecta tratamentul.
Care sunt caracteristicile comune ale epilepsiei autoimune?
Epilepsia autoimună începe prin convulsii. Este posibil ca pacientul să fi avut și o boală, care a presupus febra.
- Convulsiile apar des, de mai multe ori pe zi, chiar de la început.
- Crizele focale sunt cel mai frecvent tip de convulsii.
- Crizele, care afectează o parte a feței și brațul de pe aceeași parte a corpului, numite convulsii distonice facio-brahiale, sugerează epilepsia autoimună.
Medicamentele anti-epileptice, de obicei, nu controlează bine aceste convulsii.
Oamenii afectați pot avea, de asemenea, probleme cu memoria, schimbări de personalitate și modificări ale dispoziției sau ale comportamentului (de exemplu, paranoia, depresie sau halucinații).
Citește și: Cum afectează convulsiile memoria
Cine este expus riscului de epilepsie autoimună?
Nu știm exact cât de des apare epilepsia autoimună. Se estimează că 5-35% de persoane, care au convulsii noi, pot suferi de epilepsie autoimună. Vorbim despre persoane:
- cu istoric al unei alte boli autoimune (cum ar fi artrita reumatoidă, boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Crohn, colita ulceroasă și lupusul eritematos sistemic)
- care au suferit de cancer
- care au o rudă de gradul I (părinte, frate sau copil) cu o boală autoimună
- cu un debut brusc și sever al convulsiilor
Cum este diagnosticată epilepsia autoimună?
Testele de rutină includ:
- teste de sânge
- un EEG (electroencefalogramă)
- RMN (imagini prin rezonanță magnetică) cerebral
Pot include:
- scanare PET CT (tomografie cu emisie de pozitroni)
- puncție lombară (puncție spinală) pentru a căuta anumiți anticorpi în lichidul cefalorahidian din jurul creierului
Rezultatele testelor arată un anumit auto-anticorp cunoscut.
RMN-ul este de obicei normal. Semne de inflamație pot fi observate în lobii temporali.
Epilepsia autoimună poate fi cauzată de un cancer prezent undeva în organism sau de un istoric de cancer. De aceea, examenul medical caută și existența unui cancer.
Care este importanța diagnosticării precoce a epilepsiei autoimune?
Dacă epilepsia autoimună este diagnosticată devreme, tratamentul poate duce la oprirea convulsiilor.
Tratamentul adecvat poate, de asemenea, încetini sau opri inflamația creierului. Tumorile, dacă sunt prezente, pot fi găsite în stadii incipiente și tratate.
Care este tratamentul tipic pentru epilepsia autoimună?
Studiile sugerează că imunoterapia este eficientă. Imunoterapia înseamnă o modalitate de a trata inflamația din creier.
Tratamentul este, de obicei, cu steroizi administrați pe cale orală sau în fluxul sanguin.
Imunoglobulina (IgIV) poate fi, de asemenea, administrată în fluxul sanguin.
Tipuri specifice de epilepsie autoimună:
- Sindromul Rasmussen
- Encefalita receptorilor antiNMDA
- Encefalita limbică (LG1, CASPR2, altele)
- Epilepsia legată de anticorpii GAD6
Foto: unsplash.com