Epilepsia. Familia este o sursă de sprijin. Dar mulți tineri cu epilepsie simt că părinții sunt supraprotectori.
Epilepsia: Relația cu părinții
- Unii părinți se luptă să se adapteze copiilor lor, care devin adulți tineri.
- Unii părinți se îngrijorează mai mult de epilepsie decât copiii, care devin adulți.
Familia trebuie să știe informații despre epilepsia dvs., astfel încât să vă poată sprijini și să vă ajute să fiți în siguranță.
- Inclusiv familia mai largă trebuie să cunoască primul ajutor pentru convulsii.
- Dacă familia este îngrijorată de gradul de siguranță al unei activități, discutați despre ce se poate face pentru a deveni mai sigură.
- Ține telefonul încărcat, pornit și cu dvs.
- Luați în considerare să purtați ceva care spune că aveți epilepsie, cum ar fi un card sau bijuterii de identitate medicală.
- Dacă prietenii dvs. se pricep să vă susțină, făceți-i să vorbească cu părinții dvs. De asemenea, s-ar putea să le ofere siguranța.
Gestionarea părinților supraprotectori:
Epilepsia: Relația cu părinții
- Alegeți un moment în care să vorbiți când nu sunt distrași, cum ar fi când se întorc de la serviciu sau când pregătiți cina.
- Comunicați cu „eu simt”. Concentrați-vă mai degrabă pe ceea ce simt, decât pe ceea ce fac sau spun părinții dvs.
- Încearcați să înțelegeți perspectiva părinților. Probabil că nu sunt supraprotectori doar pentru a vă strica distracția. Vor să vă țină în siguranță.
Cereți ajutor sau sfaturi uneori, de la părinți. Vă fac părinții să se simtă utili.
Aveți răbdare. Părinții pot avea nevoie de timp pentru a se adapta cu dvs., tânăr adult.
Aratați-le părinților că pot avea încredere în dvs., că sunteți responsabil.
Dacă locuiti departe de casă, spuneți-le părinților cât de bine aveți grijă de dvs. De exemplu: ce ați mâncat săptămâna aceasta, v-ați luat medicamentele la timp, ați mers la cursuri la timp. Aceste lucruri le arată că aveți grijă de dvs.
Planificarea unei conversații:
Epilepsia: Relația cu părinții
Dacă doriți să vorbiți cu familia despre orice îngrijorare, aceasta este o modalitate bună de a structura o conversație.
1. Simt că…”
Spuneți ce simțiți.
De exemplu: ”Simt că nu ai încredere în mine, așă acum ar trebui”.
2. ”Când…”
Descrieți situația pe care vreți să o evitați, evitând să spuneți cuvântul ”tu”.
De ex: ”Sunt constant întrebat dacă mi-am luat medicamentele. Și mă derajează!”.
3. ”Din cauza…”
Descrieti ca vă îngrijorează.
De ex: ”Sunt suficient de mare să îmi iau medicamentele”.
4. Empatia
Recunoașterea sentimentelor celuilalt.
De ex: ”Știu că, dacă nu iau medicamentele, o sa am o criză”.
5. ”As vrea să…”
De ex: ”Aș vrea sa am niște notificări pe telefon decât să îmi spui tu despre medicamente”.
**
Vă luați un moment în care vă imaginați că sunteți părinții dvs.:
1. Ce îngrijorări ar putea avea cu privire la siguranța și bunăstarea dvs.?
2. Ați putea face ceva pentru a-i ajuta să le reduceți preocupările?
Foto: unsplash.com