Aproximativ 8 până la 10% dintre oameni vor avea o criză în timpul vieții, dar asta nu înseamnă că au epilepsie. Mulți nu au niciodată o altă criză.
Un studiu a urmărit persoane, care au suferit o convulsie, timp de 8 ani. Dintre aceștia, 33 % au avut o a doua criză în decurs de patru ani, iar restul – fără crize Dintre cei care au avut o a doua criză, a existat un risc de aproximativ 73% să aibă o a treia criză în cei patru ani.
Multe probleme fizice și psihologice pot duce la convulsii. În plus, cauzele unor convulsii nu sunt niciodată identificate. Oamenii nu sunt, de obicei, diagnosticați cu epilepsie după o singură criză și nu li se prescriu medicamente anticonvulsivante.
Convulsii febrile:
Crize, care mimează epilepsia
O criză febrilă apare în timpul unei temperaturi mari, în special în cazul copiilor. Crizele febrile nu duc, de obicei, la convulsii epileptice, dar uneori se administrează medicamente antiepileptice, dacă a fost o criză deosebit de lungă sau dacă există antecedente familiale de epilepsie.
Convulsii acute simptomatice:
Crizele convulsive simptomatice acute pot fi cauzate de probleme neurologice acute, cum ar fi un accident vascular cerebral recent, o leziune recentă a capului, un hematom subdural, o hemoragie subarahnoidiană (sângerare la nivelul creierului) sau o inflamație a creierului (encefalită) cauzată de o infecție.
Crizele convulsive simptomatice acute pot fi, de asemenea, cauzate de unele nereguli metabolice:
- Hipoglicemie (scăderea zahărului din sânge) – de obicei la persoanele cu diabet
- Hiperglicemie (nivel ridicat de zahăr din sânge) – de obicei la persoanele cu diabet
- Hiponatremie (sodiu scăzut în sânge)
- Hipocalcemie (calciu scăzut din sânge)
- Hipomagnezemie (magneziu scăzut în sânge)
- Uree multă în sânge – uneori, observată la persoanele cu insuficiență renală cronică
- Hipertiroidism (glanda tiroidă hiperactivă)
- Retragerea alcoolului, criza apare de obicei în 7 până la 48 de ore de la ultima băutură
- Retragerea uneor medicamente – benzodiazepine, inclusiv medicamente precum diazepam, lorazepam sau alprazolam
- Intoxicație cu droguri, otrăvire
- Preeclampsie (tensiune arterială ridicată și semne de afectare ale organelor în timpul sau după sarcină)
- Funcție hepatică afectată
- Stresul, lipsa meselor sau privarea de somn
Crize non-epileptice:
Crize, care mimează epilepsia
Din exterior, crizele non-epileptice arată ca epilepsia, dar activitatea electrică electrică caracteristică a epilepsiei nu se găsește pe testele de diagnostic. Crizele non-epileptice sunt, de asemenea, cunoscute sub denumirea de tulburare de atac non-epileptic, crize psihogenice non-epileptice, crize disociative, crize de conversie și pseudocrize.
Se estimează că 5- 20% dintre persoanele diagnosticate cu epilepsie pot avea, de fapt, crize nonepileptice. Printre persoanele diagnosticate cu convulsii, care nu răspund la tratament, se monitorizează epilepsia în regim de internare.
25 până la 40% sunt diagnosticați ulterior cu crize psihogenice non-epileptice.
Se crede – crizele psihogenice non-epileptice sunt un tip de tulburare numită tulburare de „conversie”. Tulburările de conversie sunt simptome fizice, care nu au o cauză fizică subiacentă. În schimb, simptomele sunt cauzate de un conflict psihologic.
Diagnosticarea crizelor non-epileptice:
Testul de diagnostic numit video EEG este modalitatea obișnuită de a determina dacă crizele sunt psihogene sau epileptice.
- O cameră video surprinde caracteristicile convulsiilor persoanei
- Între timp, un EEG captează undele electrice ale creierului persoanei afectate.
- Cele două pot fi comparate ulterior, una lângă alta, pentru a vedea dacă există o corelație între activitatea convulsiilor și activitatea undelor cerebrale.
Tratarea crizelor non-epileptice
Crize, care mimează epilepsia
Tratamentul recomandat este psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală. Alte terapii recomandate includ terapia interpersonală și terapia de grup. Se crede – crizele nonepileptice sunt similare cu tulburarea de stres post-traumatic, unii oameni au descoperit că medicamentele și abordările de tratament pentru tulburarea de stres post-traumatic sunt utile în tratarea convulsiilor.
Tratamentul numit desensibilizare și reprocesare a mișcărilor oculare s-a dovedit a fi util și în crizele non-epileptice, dar nu și în epilepsie.
Clinicienii sunt adesea atenți la modul în care dau un diagnostic de crize psihogenice non-epileptice, deoarece poate suna ca și cum ar spune cuiva că este nebun. Nu numai că oamenii cu acestea crize nu sunt nebuni, dar convulsiile lor sunt reale și invalidante.
Alte afecțiuni, care pot imita epilepsia
Crize, care mimează epilepsia
Numeroase alte afecțiuni pot părea epilepsie:
- Narcolepsie (atacuri bruște de somn)
- Sindromul Tourette (mișcări involuntare repetitive sau ticuri)
- Aritmie cardiacă (bătăi neregulate ale inimii)
- Sincopa (lesin)
- Migrene
- Atacuri ischemice tranzitorii (mini-accidente vasculare cerebrale)
- Atacuri de panică
Foto: unsplash.com