În cazul epilepsiilor, care nu reacționează bine la medicamente (farmacorezistente), e posibilă chirurgia epilepsiei. Iată cum se face evaluarea pre-operatorie.
Evaluare faza I (teste neinvazive):
Chirurgia epilepsiei: Evaluarea pre-operatorie. Următoarele teste pot fi necesare în etapa 1 de evaluare:
Electroencefalografie (EEG)
Acesta este testul inițial efectuat la fiecare pacient și se face de obicei ca o procedură în ambulatoriu. Este folosit nu doar pentru a diagnostica epilepsia, ci și pentru a determina dacă crizele epileptice provin dintr-o mică parte a creierului (crize parțiale) sau din tot creierul (generalizate).
Deși majoritatea pacienților nu au convulsii atunci când EEG este înregistrat, au adesea activitate anormală a creierului în EEG (spikes sau unde ascuțite), ceea ce indică că au tendința de a avea convulsii.
Monitorizare video-EEG
Acesta este cel mai important test pre-chirurgical și se efectuează cu electrozi atașați la nivelul scalpului (monitorizare neinvazivă). Scopul este înregistrarea crizelor cu video și EEG simultan. Toate datele sunt analizate de un epileptolog. Analiza detaliată a simptomelor în timpul convulsiilor, precum și locația modificărilor EEG în timpul convulsiilor (debutul EEG ictal) și anomaliile observate între convulsii (interictale), indică locația probabilă a convulsiilor.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Aceasta poate detecta o anomalie, care ar putea fi cauza epilepsiei (epilepsie lezională) sau poate fi normală (epilepsie non-lezională). Cu aparate RMN mai puternice și utilizarea de protocoale și software speciale, anomaliile subtile ale creierului sunt din ce în ce mai des identificate.
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET)
Scanările PET analizează activitatea metabolică a creierului și permit medicilor să determine – creierul funcționează normal sau nu.
- La pacienții cu epilepsie, scăderea funcției creierului este observată în regiunea, de unde provin crizele, atunci când pacientul nu are de fapt o convulsie.
- Pe de altă parte, dacă pacientul are o criză în timpul testului, se observă o creștere a funcției creierului.
- Scanarea PET poate arăta anomalii chiar dacă RMN-ul creierului este normal. Scanările PET se fac de obicei în ambulatoriu.
Tomografie computerizată cu emisie de foton unic (SPECT)
Când o persoană are o convulsie, vine o cantitate crescută de sânge în regiunea creierului, unde începe criza. Scanările SPECT, efectuate în timpul crizelor, pot identifica regiunea creierului în care fluxul sanguin crește și, astfel, pot indica unde încep. Scanările SPECT sunt efectuate atunci când pacientul este internat în spital pentru monitorizare video-EEG.
Evaluare neuropsihologică, RMN funcțional:
Evaluarea neuropsihologică și RMN funcțional sunt utilizate pentru a evalua funcțiile cognitive, în special limbajul și funcția de memorie înainte de operație, pentru a vedea, care parte a creierului este dominantă pentru limbaj și pentru a determina dacă există o scădere a funcției de memorie. Acest lucru permite predicția deficitelor cognitive după intervenția chirurgicală.
- RMN-ul funcțional (fMRI) măsoară modificările fluxului sanguin în zone ale creierului, în timpul îndeplinirii unor sarcini cognitive specifice.
Testul Wada:
Acest test implică injectarea unui medicament cum ar fi amobarbitalul de sodiu sau metohexitalul într-o arteră carotidă, la un moment dat, și se efectuează în cazuri selectate. Medicamentul provoacă paralizia temporară (1-5 minute) a unei jumătăți a creierului, permițând testarea independentă a funcției limbajului și a memoriei în cealaltă jumătate. Acest test este, de asemenea, utilizat pentru a prezice deficitele postoperatorii ale limbajului și ale funcției de memorie.
Rezultatele monitorizării video-EEG sunt comparate cu cele obținute din celelalte teste pentru a vedea dacă toate indică aceeași regiune a creierului ca fiind originea crizelor epileptice.
- Dacă toate rezultatele testelor sunt concordante, este probabil ca pacientul să fie un bun candidat la intervenție chirurgicală.
- Astfel, evaluarea de faza I este concepută pentru a găsi zona creierului, care este probabil să genereze convulsii (focalizarea), pentru a determina dacă acea zonă poate fi îndepărtată în siguranță și pentru a prezice ce fel de rezultat ar putea fi așteptat în ceea ce privește reducerea convulsiilor sau eliminarea acestora.
După evaluarea de faza I, echipa de epilepsie se întâlnește pentru a discuta opțiunile de management al pacientului într-un cadru multidisciplinar pentru a individualiza tratamentele.
Evaluare faza II:
Chirurgia epilepsiei: Evaluarea pre-operatorie
Presupune monitorizare video-EEG cu electrozi, care sunt plasati in interiorul craniului (monitorizare invazivă). Deoarece există risc mai mare în monitorizarea invazivă, decizia cu privire la necesitatea unei evaluări de fază II este de obicei luată de echipa de epilepsie în ansamblu și discutată în detaliu cu pacientul.
Există mai multe opțiuni de implantare chirurgicală. Fiecare implică implantarea de electrozi fie pe suprafața creierului, fie în interiorul creierului. Avantajul acestor electrozi este că sunt mai aproape de zona, care produce convulsii, decât cei plasați pur și simplu pe scalp. După plasarea chirurgicală a electrozilor, pacienții sunt transferați la unitatea de monitorizare a epilepsiei, iar epileptologii efectuează monitorizarea video-EEG într-un mod similar cu monitorizarea de fază I.
Tipurile de electrozi și matricele de implantare diferă și pot include:
Electrozi subdurali
O grilă de electrozi subdurali este o foaie subțire de material cu mai mulți electrozi de înregistrare mici implantați în ea. Aceștia sunt plasați direct pe suprafața creierului și au avantajul de a înregistra EEG fără interferența pielii, țesutului adipos, mușchilor și a osului, care poate limita EEG-ul scalpului.
- Formele și dimensiunile acestor foi sunt alese pentru a se conforma cel mai bine suprafeței creierului și a zonei de interes.
Electrozi de adâncime
Aceștia sunt fire mici, implantate chiar în creier. Fiecare fir are electrozi, care îl înconjoară. Acești electrozi sunt capabili să înregistreze activitatea creierului pe toată lungimea firului implantat. Au avantajul de a înregistra activitatea din structurile mai adânci din creier. Pot fi implantați prin mici înțepături de piele.
Combinaţie
Într-un număr de cazuri, este benefic să se implanteze o combinație de electrozi subdurali și electrozi de adâncime.
Stereoelectroencefalografie
Din ce în ce mai frecvent, monitorizarea invazivă se poate face folosind abordarea stereoelectroencefalografică (stereoEEG). Cu această abordare, electrozi de adâncime multipli sunt implantați într-un model specific, care este individualizat pentru pacient. Spațiul tridimensional, care este acoperit de electrozii de adâncime, este proiectat să cuprindă focarul de criză.
Cartografie funcțională
Aceasta este de obicei efectuată la pacienții cu electrozi subdurali implantați. După ce sunt înregistrate un număr de convulsii, se asigură o scurtă stimulare electrică prin fiecare electrod separat – pentru a determina funcția normală a părții creierului de sub electrod.
Acest lucru este nedureros. Scopul este de a cartografia zonele de importanță critică ale creierului, cum ar fi cele necesare pentru funcțiile motorii, senzoriale și de limbaj și de a determina dacă există vreo suprapunere cu regiunile generatoare de convulsii. Acest lucru permite adaptarea rezecțiilor chirurgicale pentru a minimiza riscul de deficit neurologic major după operație.
Proceduri chirurgicale:
Chirurgia epilepsiei: Evaluarea pre-operatorie
Chirurgia pentru tratamentul epilepsiei presupune rezecția, deconectarea, radiochirurgia stereotactică sau implantarea de dispozitive de neuromodulație. În cadrul acestor categorii, există mai multe opțiuni în funcție de scenariul clinic.