Epilepsia autoimună este cauzată de o modificare a funcției imunitare a organismului. Convulsiile sunt principalele caracteristici. Acest tip de epilepsie a fost inclus în noul mod de clasificare a epilepsiei de către Liga Internațională Împotriva Epilepsiei (ILAE).
Sistemul nostru imunitar protejează organismul de substanțe străine, care ar putea dăuna organismului. Anumite grupuri de celule sunt importante în răspunsul imunitar al organismului, cum ar fi macrofagele, limfocitele (celule B și celulele T) și anticorpii.
- Anticorpii sunt proteine mari, care se găsesc în sânge sau în alte fluide corporale care protejează organismul.
- Un antigen este ceva, care invadează organismul, cum ar fi un virus, o bacterie sau altceva.
- Un anticorp poate vedea, când un invadator intră în organism și acționează pentru a-l opri.
- Anticorpii, care vizează creierul, pot fi cauza epilepsiei autoimune.
Cei mai obișnuiți anticorpi vizează receptorii specifici din creier, cum ar fi receptorul N-metil-d-aspartat (NMDAR), proteina 1 inactivată cu gliom bogat în leucină (LGI1) și decarboxilaza acidului glutamic 65 (GAD65).
- Dacă acești anticorpi sunt asociați cu o tumoră, se numesc paraneoplazici.
- Dacă este prezentă o infecție a creierului, aceasta poate fi numită encefalită autoimună.
- În timp ce sindroamele paraneoplazice sunt de obicei legate de cancer, encefalita autoimună poate apărea cu sau fără cancer.
- Găsirea unei cauze autoimune pentru convulsii este foarte importantă și va afecta tratamentul.
Care sunt caracteristicile comune ale epilepsiei autoimune?
Epilepsia autoimună începe adesea cu convulsii, care se dezvoltă pe parcursul zilelor până la săptămâni. Este posibil ca o persoană să fi avut și o boală cu febră.
- Convulsiile apar adesea de mai multe ori pe zi chiar de la început.
- Convulsiile focale sunt cel mai frecvent tip de convulsii.
- Crizele, care afectează o parte a feței și brațul de pe aceeași parte a corpului (numite convulsii distonice brahiale faciale) sugerează puternic epilepsia autoimună.
- Medicamentele pentru convulsii, de obicei, nu controlează bine aceste convulsii.
- Oamenii pot avea, de asemenea, probleme cu memoria, schimbări de personalitate și modificări ale dispoziției sau comportamentului (de exemplu, paranoia, depresie sau halucinațiile).
Cine este expus riscului de epilepsie autoimună?
Nu știm exact cât de des apare epilepsia autoimună. Se estimează că 1 până la 7 din 20 (5-35%) de persoane, care au convulsii noi, pot avea o cauză autoimună.
Acestea includ persoane cu:
- Un istoric al unei alte boli autoimune (cum ar fi artrita reumatoidă, boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Crohn, colita ulceroasă și lupusul eritematos sistemic)
- O istorie de cancer
- O rudă de gradul I (părinte, frate sau copil) cu o boală autoimună
Un debut brusc și sever al convulsiilor este, de asemenea, un semnal roșu că epilepsia ar putea avea o cauză autoimună.
Cum este diagnosticată epilepsia autoimună?
Testele de rutină pentru persoanele despre care se crede că au acest tip de epilepsie includ teste de sânge de bază, un EEG (electroencefalogramă) și un RMN (imagini prin rezonanță magnetică) a creierului.
Rezultatele testelor arată că unele persoane cu epilepsie autoimună nu au un autoanticorp cunoscut. RMN-ul creierului este adesea normal, mai ales atunci când se face devreme după începerea crizelor. Semne de inflamație pot fi observate în lobii temporali.
EEG poate să nu ajute prea mult. Adesea este nevoie de video-EEG pentru a înregistra crizele tipice ale unei persoane.
Deoarece epilepsia autoimună poate apărea din cauza cancerului, undeva în corp sau a unui istoric de cancer, examenul ar trebui să caute și cancer.
Care este importanța diagnosticării precoce a epilepsiei autoimune?
- Când epilepsia autoimună este diagnosticată devreme, începerea rapidă a tratamentului poate duce la oprirea convulsiilor.
- Tratamentul adecvat poate, de asemenea, încetini sau opri inflamația creierului.
- Tumorile, dacă sunt prezente, pot fi găsite precoce și tratate.
Care este tratamentul tipic pentru epilepsia autoimună?
Studiile sugerează că imunoterapia poate fi foarte eficientă. Imunoterapia este o modalitate de a trata inflamația din creier.
Tratamentul este de obicei steroizi (cum ar fi metilprednisolon sau prednison) administrați pe cale orală sau în fluxul sanguin.
Imunoglobulina poate fi, de asemenea, administrată în fluxul sanguin.
Foto: unsplash.com