Creierul și restul sistemului nervos sunt compuse din multe tipuri diferite de celule, dar unitatea funcțională primară este o celulă numită neuron.
Toate senzațiile, mișcările, gândurile, amintirile și sentimentele sunt rezultatul semnalelor, care trec prin neuroni.
Arhitectura creierului: Cum facem legăturile?
Neuronii sunt formați din trei părți. Corpul celular conține nucleul, unde sunt fabricate majoritatea moleculelor, de care neuronul are nevoie pentru a supraviețui și pentru a funcționa.
Dendritele se extind din corpul celular, ca ramurile unui copac și primesc mesaje de la alte celule nervoase.
Semnalele trec apoi de la dendrite prin corpul celular și pot călători departe de corpul celular – pe un axon spre un alt neuron, spre o celulă musculară sau spre celule dintr-un alt organ.
Neuronul este înconjurat de multe celule suport. Unele tipuri de celule se înfășoară în jurul axonului, pentru a forma o teacă izolatoare. Această teacă include o moleculă grasă, numită mielină, care asigură izolarea axonului și ajută semnalele nervoase să circule mai repede și mai departe.
- Axonii pot fi foarte scurti – spre exemplu cei care transportă semnale de la o celulă din cortex la o altă celulă.
- Sau pot fi foarte lungi – spre exemplu cei care transportă mesaje din creier până în măduva spinării.
Oamenii de știință au învățat multe despre neuroni studiind sinapsa – locul în care un semnal trece de la neuron la o altă celulă.
Când semnalul ajunge la capătul axonului, acesta stimulează eliberarea unor saci minusculi. Sacii eliberează substanțe chimice, cunoscute sub numele de neurotransmițători, în sinapsă.
Neurotransmițătorii traversează sinapsa și se atașează de receptorii de pe celula vecină. Acești receptori pot modifica proprietățile celulei receptoare.
Dacă celula receptoare este un neuron, semnalul poate continua transmisia către următoarea celulă.
Neurotransmițători-cheie la… muncă
Arhitectura creierului: Cum facem legăturile? Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice, pe care celulele creierului le folosesc pentru… a vorbi între ele.
Unii neurotransmițători fac celulele mai active (excitatori), în timp ce alții blochează sau atenuează activitatea unei celule (inhibitori).
Acetilcolina este un neurotransmițător excitator, deoarece face celulele mai excitabile. Acesta guvernează contracțiile musculare și determină glandele să secrete hormoni. Boala Alzheimer, care afectează inițial formarea memoriei, este asociată cu o lipsă de acetilcolină.
Glutamatul este un neurotransmițător excitator major. Prea mult glutamat poate ucide sau deteriora neuronii și a fost asociat cu tulburări neurologice – inclusiv boala Parkinson, accidentul vascular cerebral, convulsii și sensibilitate crescută la durere.
GABA (acidul gamma-aminobutiric) este un neurotransmițător inhibitor, care ajută la controlul activității musculare. Este și o parte importantă a sistemului vizual. Medicamentele, care cresc nivelurile de GABA din creier, sunt utilizate pentru a trata crizele epileptice și tremorurile la pacienții cu boala Huntington.
Serotonina este un neurotransmițător, care îngustează vasele de sânge și provoacă somnul. Este implicat și în reglarea temperaturii. Nivelurile scăzute de serotonină pot provoca probleme de somn, dar și depresie, în timp ce prea multă serotonină poate duce la convulsii.
Dopamina este un neurotransmițător inhibitor, implicat în starea de spirit și controlul mișcărilor complexe. Pierderea activității dopaminei în unele porțiuni ale creierului duce la rigiditatea musculară a bolii Parkinson. Multe medicamente utilizate pentru tratarea tulburărilor de comportament funcționează prin modificarea acțiunii dopaminei în creier.
Foto: pixabay.com