Epilepsia: Cum să vorbesc despre epilepsie? Am epilepsie. Sunt normal. Dar, din cînd în când, am crize. Cum să comunic celorlalți, fără să mă plâng?
Epilepsia: Cum să vorbesc despre epilepsie?
- Încercați să rămâneți practic și pozitiv. Am o criză din când în când. E scurtă și îmi revin singur. După criză, sunt mai somnoros.
- Încurajați întrebările. Orice fel de întrebare e bună. Pentru că întrebările (cu răspunsurile aferente) distrug neînțelegerile despre această boală. Din păcate, la noi în țară sunt prea multe neînțelegeri.
- Cum încep o conversație? Îi spun interlocutorului: ”Pune-mi orice întrebare! Orice fel de întrebare este bună”.
Exersați feluri, în care puteți începe o conservație:
Crizele convulsive nu sunt ceva de care să vă fie rușine! Dacă vă comporți ca și cum nu v-ar fi rușine (sau chiar nu vă este), oamenii din jurul dvs. vor face același lucru.
Cum vorbesc despre epilepsie:
- Uneori am crize. De exemplu, clipesc des. Oamenii nu înțeleg că asta e o criză, dar așa e criza mea.
- Ți-am spus de ce iau medicamente în fiecare zi? Medicamentele mă ajută să previn convulsiile.
- Am epilepsie și iau medicamente ca să nu am convulsii.
- Uneori, pot să mă port ciudat. Atunci am o criză.
- Convulsiile se termină rapid. Și nu sunt contagioase. Nu e nimic de speriat.
Cum vorbesc cu un copil:
Când sunt gata să vorbească, iată câteva lucruri, pe care părinții le pot face pentru a ajuta:
- Explicați de ce este important să vorbiți despre epilepsie și de ce educarea altora reduce frica și neînțelegerea.
- Spuneți-i copilului cât de important este pentru alții să știe ce să facă, dacă are o criză.
- Ajutați-l să înțeleagă ce fel de întrebări îi pot fi adresate și cum le-ar putea răspunde.
- Încurajează copilul să vorbească despre cum se simte. Spuneți-i că vreți să îi auziți preocupările și întrebările.
Hai să vorbim!
Foto: unsplash.com