Aproximativ 10% dintre persoanele cu epilepsie au și crize funcționale. Aceastea nu fac parte din epilepsie.
Crizele funcționale
Crizele funcționale sunt cunoscute sub mai multe denumiri, cum ar fi:
- Crize non-epileptice
- Crize disociative
- Crize de stres
Crizele funcționale sunt diferite de crizele epileptice, deoarece reflectă o problemă temporară în funcționarea sistemului nervos al unei persoane. Sunt clasificate drept o tulburare neurologică funcțională. Nu vorbim despre epilepsie, deoarece nu sunt produse de anomalii ale electricității din creier.
Crizele psihogene non-epileptice:
Crizele funcționale
O criză psihogenă non-epileptică apare atunci când stresul emoțional al unei persoane o determină să aibă simptome asemănătoare convulsiilor. Spre deosebire de epilepsie, unde descărcările neobișnuite de electricitate din creier provoacă convulsii, crizele psihogene non-epileptice sunt cauzate de sentimente de stres.
Simptomele crizei psihogene non-epileptice:
- Pierderea cunoștinței
- Leșin
- Tremurături
- Închiderea ochilor și strângerea dinților
- Mișcări de „bicicletă” cu picioarele
- Împingerea pelvisului
- Zgomote
- Nu este clar cât de comune sunt crizele psihogene non-epileptice.
S-a estimat că între 5% și 20% dintre persoanele diagnosticate cu epilepsie au și crizele psihogene non-epileptice.
Terapia neurocomportamentală:
Terapia neurocomportamentală este un program de psihoterapie bazat pe dovezi pentru persoanele, care au convulsii funcționale sau crize psihogene non-epileptice.
- Terapia este menită să ajute oamenii să gestioneze aspectele afecțiunii, pe care le pot controla.
- De asemenea, ameliorează simptome, care, uneori, pot însoți convulsii funcționale – problemele de dispoziție (anxietate, depresie).
Foto: unsplash.com