Crizele epileptice pot fi un efect advers al terapiei cu antibiotice.
În ultimii ani, a existat un interes din ce în ce mai mare pentru informațiile privind crizelor epileptice ca efect advers al terapiei cu antibiotice.
Mecanismele cel mai frecvent acceptate, care stau la baza dezvoltării convulsiilor induse de antibiotice, includ antagonismul direct și indirect al acidului gamma-aminobutiric (GABA), inhibarea sintezei GABA și activitatea agonistă a receptorului glutaminergic N-metil-D-aspartat (NMDA).
Pacienții cu factori de risc preexistenți, cum ar fi insuficiența renală sau hepatică, patologia sistemului nervos central, bolile neurologice, antecedentele de epilepsie sau convulsii, boli critice și vârsta crescută sunt mai susceptibili la dezvoltarea convulsiilor – ca o consecință a terapiei cu antibiotice.
Administrarea de antibiotice, împreună cu medicamentele anticonvulsivante, poate duce, de asemenea, la creșterea riscului de convulsii din cauza interacțiunilor medicamentoase, ceea ce predispune la modificări ale metabolismului medicamentului și ale eficacității terapeutice.
Antibioticele și proprietățile lor epileptogene:
GABA, un neurotransmițător inhibitor din creier, blochează comunicarea neuronală.
- Se consideră – crizele epileptice induse de antibiotice sunt inițiate de tulburări în transmiterea GABAergică.
Peniciline:
Penicilinele sunt unele dintre cele mai vechi grupuri de antibiotice, încă utilizate pe scară largă în practica clinică. Sunt bactericide și foarte eficiente împotriva organismelor susceptibile.
Penicilina G, piperacilină, ticarcilina, ampicilină, amoxicilină și oxacilină au fost asociate cu efecte secundare neurologice și psihologice, cum ar fi confuzie, dezorientare, mioclonie, convulsii, status epileptic non-convulsiv și encefalopatie.
Cefalosporinele:
Astfel de compuși – cefaloridina, ceftezolul, cefotiamul și cefazolina au avut o potență echivalentă sau chiar mai mare de a genera activitate epileptică decât penicilinele.
- Cefepima este o cefalosporină de a patra generație și este cel mai frecvent prescrisă empiric pentru infecțiile nosocomiale. Cefepima acționează ca un antagonist competitiv, care împiedică legarea GABA de receptorul GABAA, ducând la supraexcitarea activității electrice și la dezvoltarea convulsiilor.
- La pacienții cu insuficiență renală, până la 45% din concentrația serică a cefepimei poate traversa bariera hemato-encefalică din cauza scăderii legării proteinelor. Îmbunătățirea clinică are loc odată cu oprirea medicamentului și controlul crizelor.
Managementul crizelor epileptice induse de antibiotice:
Recunoașterea timpurie a activității epileptice induse de medicamente este importantă, deoarece întreruperea terapiei cu antibiotice actuale este esențială în prevenirea recidivei convulsiilor.
- Convulsiile induse de medicamente sunt de obicei autolimitante, cu toate acestea, convulsiile repetitive sau prelungite pot duce la leziuni neurologice ireversibile.
- Febra, infecțiile sistemului nervos central, cum ar fi meningita și encefalita, și infecțiile sistemice pot contribui toate la inducerea crizelor acute simptomatice și a statusului epileptic.
- Eliberarea persistentă de citokine proinflamatorii poate duce la deteriorarea barierei hematoencefalice, hiperexcitabilitate neuronală și scăderea pragului de convulsii.
Benzodiazepinele îmbunătățesc activitatea GABAA prin creșterea ratei de deschidere a canalului de clor. Sunt eficiente în controlul convulsiilor induse de medicamente cauzate de antagonismul GABA.
Lorazepam intravenos, o benzodiazepină cu acțiune medie, este recomandat ca tratament de primă linie.
Medicamentele de linia a doua, care s-au dovedit eficiente în gestionarea stării epileptice induse de medicamente, includ fenobarbital și propofol.
Clinicienii sunt încurajați să efectueze EEG pentru a exclude activitatea convulsivă, dacă pacienții dezvoltă simptome neurologice, după ce au primit antibiotice.
Înainte de orice tratament, cu orice medicamente, vorbește cu noi.