Cel mai mare pericol în epilepsie: status epilepticus. Starea epileptică apare atunci când o criză durează mai mult de 5 minute sau când începe o altă criză înainte de a vă recupera după prima. Status epilepticus este o urgență medicală, care pune viața în pericol și poate provoca leziuni permanente ale creierului sau moartea.
Cel mai mare pericol în epilepsie: status epilepticus
Aproape 98% dintre convulsiile epileptice durează mai puțin de 5 minute.
Ce este status epilepticus?
Status epilepticus apare atunci când o criză durează mai mult de 5 minute sau crizele sunt foarte apropiate și persoana afectată nu își revine între ele.
La fel cum există diferite tipuri de convulsii, există și diferite tipuri de status epilepticus.
- În ultimele decenii, durata unei crize, care este considerată status epilepticus, s-a scurtat.
- Acum este definită ca orice criză, care durează mai mult de 5 minute.
- Crizele foarte lungi (cele care durează 30 de minute sau mai mult) sunt periculoase și cresc riscul de deces. Prin urmare, este important să recunoaștem statusul epilepticus, astfel încât să poată fi tratat înainte ca riscul de vătămare să crească.
Status epileptic convulsiv
Cel mai mare pericol în epilepsie: status epilepticus
Acest termen descrie cea mai comună formă de urgență, care poate apărea în cazul crizelor tonico-clonice prelungite (numite și convulsive sau grand mal), care durează mai mult de 5 minute.
De asemenea, este utilizat pentru convulsii tonico-clonice repetate, fără revenirea stării de conștiență între ele și care durează 5 minute sau mai mult.
- Persoanele, care au convulsii tonico-clonice scurte, care durează doar câteva minute, adesea pot rămâne fără răspuns timp de câteva minute din cauza fazei post-ictale a crizei.
- Aceasta înseamnă că tremurul s-a oprit, dar sunt foarte somnoroase și greu de trezit în perioada, care urmează convulsiei. Acest lucru apare deoarece funcția creierului este încă în refacere.
- Majoritatea pacienților își revin, treptat, în decurs de 15 până la 20 de minute. Această perioadă post-ictală poate face dificil de a spune când începe și când se termină o criză.
Statusul epileptic convulsiv apare atunci când:
Cel mai mare pericol în epilepsie: status epilepticus
- Partea activă (tremurarea ritmică) a unei crize tonico-clonice durează 5 minute sau mai mult.
- O persoană face convulsii tonico-clonice repetate fără a-și reveni pentru o perioadă mai mare de 5 minute.
- Acest tip de status epilepticus este o urgență medicală și necesită tratament de către o echipă medicală, într-un spital. Această situație poate pune viața în pericol și începerea rapidă a tratamentului este vitală. Perspectivele pot varia în funcție de cauza convulsiilor și dacă apar alte probleme sau complicații medicale.
Status epileptic nonconvulsiv:
Acest termen este folosit pentru a descrie o absență unică sau repetată sau convulsii focale cu starea de conștientizare afectată, în timpul cărora persoana nu este capabilă să răspundă, dar nu prezintă nicio mișcare sau tremurătură a corpului mai mult de 10 minute.
- Acest lucru poate începe drept convulsiv și apoi devine nonconvulsiv din cauza crizelor persistente.
Statusul epileptic non-convulsiv apare atunci când:
- Persoana nu este conștientă de ceea ce se întâmplă și nu este capabilă să răspundă.
- Criza durează mai mult de 10 minute. Este puțin probabil ca acestea să se oprească de la sine și au nevoie de atenție de urgență.
- Atunci când acest tip de status epilepticus apare sau este suspectat, este nevoie de tratament medical de urgență într-un cadru spitalicesc. Testarea EEG este, de obicei, necesară pentru a confirma diagnosticul. În acest moment, tratamentul trebuie început imediat.
Tratament:
Tratamentul pentru statusul epilepticus înseamnă:
- Medicamentele de salvare sunt folosite pentru a opri crizele.
- Se pot administra oxigen sau alt suport respirator, precum și fluide intravenos.
- Convulsiile repetate nu pot fi oprite cu medicamente anti-convulsii sau alte tratamente, personalul spitalului poate decide să pună o persoană în comă pentru a opri crizele.
- Monitorizarea continuă EEG este necesară pentru a urmări activitatea crizelor și modul în care o persoană răspunde la tratament.
- De asemenea, sunt necesare diferite teste pentru a găsi cauza urgenței convulsive, astfel încât să poată fi tratată corect. Persoanele cu o cauză cunoscută, cum ar fi o infecție a creierului, o tumoră a creierului sau un accident vascular cerebral, pot avea o perspectivă mai proastă decât cei fără alte probleme medicale sau cauze cunoscute.
Modalități de reducere a urgențelor convulsive:
1. Luarea medicamentelor conform prescripției
- Dozele lipsă de medicament anticonvulsive înseamnă cea mai frecventă cauză a crizelor epileptice.
- Medicamentele uitate pot declanșa convulsii la persoanele cu epilepsie bine controlată, cât și cu epilepsie rezistentă la medicamente.
- Convulsiile pot apărea mai des decât în mod normal, pot fi mai intense sau se pot dezvolta în crize lungi.
2 Să cunoașteți factorii, care declanșează crizele
Unii oameni pot descoperi – crizele apar într-un model sau sunt mai probabil să se întâmple în anumite situații.
Urmărirea oricăror factori declanșatori, care pot apărea înaintea unei convulsii, vă poate ajuta să recunoașteți când va apărea o convulsie. Apoi puteți să eliminați factorii declanșatori și veți reduce convulsiile.
3 Vorbiți cu medicul neurolog despre status epilepticus
Persoanele cu risc de status epilepticus ar trebui să discute cu medicul neurolog despre tratamentele de urgență.
- Terapiile de salvare sunt medicamente „la nevoie”, care sunt administrate doar în situații specifice.
- Scopul medicamentelor de salvare este de a opri rapid crizele pentru a preveni status epilepticus.
Foto: unsplash.com