Criza psihogenă nonepileptică implică atacuri, care seamănă cu o criză epileptică, dar care apare din cauza suferinței psihologice subiacente, nu activității electrice anormale din creier. Criza psihogenă nonepileptică se tratează cu psihoterapie.
Criza psihogenă nonepileptică implică atacuri, asemănătoare crizelor epileptice, dar care nu sunt provocate de activitatea electrică anormală din creier.
Convulsiile sunt o reacție fizică la suferința psihologică subiacentă.
Diagnosticul psihiatric pentru criza psihogenă nonepileptică este tulburarea de conversie, deoarece un stres mental este transformat într-un simptom fizic.
- Tulburarea de conversie este cunoscută și sub numele de tulburare de simptome neurologice funcționale.
- Mulți oameni, care au criza psihogenă nonepileptică, au suferit traume. Nu fac convulsii.
- Au control conștient sau voluntar asupra lor.
Mulți oameni, care experimentează criza psihogenă nonepileptică, primesc mai întâi un diagnostic greșit de epilepsie.
Este însă posibil să existe atât criza psihogenă nonepileptică cât și epilepsie. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 10% până la 15% din cazuri.
Criza psihogenă nonepileptică începe cel mai frecvent la vârsta tânără, dar poate începe la orice vârstă. Este mai probabil să afecteze persoanele desemnate de sex feminin.
Factorii care cresc riscul de a dezvolta criza psihogenă nonepileptică:
- Istoric de abuz sexual
- Istoric de abuz fizic sau neglijare
- Condiții psihiatrice coexistente, cum ar fi tulburările depresive, tulburarea de stres posttraumatic sau tulburările de personalitate.
- O tendință de a suprima sau reține emoțiile.
Care sunt simptomele?
Principalul simptom – atacurile asemănătoare convulsiilor. De obicei, arată identic cu o criză legată de epilepsie, dar sunt crize declanșate de stresul emoțional.
- Pare că au convulsii generalizate asemănătoare crizelor tonico-clonice cu spasme sau tremurături pe întregul corp.
- Alții pot avea zvâcniri sau smucituri la nivelul membrelor.
- În unele cazuri, criza psihogenă nonepileptică poate imita convulsii de absență (o scurtă pierdere a conștientizării) sau atacuri de renunțare (episoade asemănătoare sincopei).
Un medic nu poate determina dacă cineva are criză psihogenă nonepileptică sau o convulsie legată de epilepsie doar pe baza observației.
Simptomele convulsive, care sugerează criza psihogenă nonepileptică:
- Convulsii, care durează peste 10 minute.
- Crize de tip convulsiv cu pierderea conștienței
- Mișcări rapide ale capului dintr-o parte în alta
- Mișcări defazate ale membrelor
- Ochi închiși lipsă de răspuns
- Împingerea pelviană
- Schimbarea tiparelor de mișcare
Deoarece criza psihogenă nonepileptică este asociată cu afecțiuni psihiatrice, persoanele afectate pot avea diagnostice psihiatrice concomitente, cum ar fi o stare depresivă sau atacuri de panică.
- Cercetătorii cred că simptomele crizelor psihogene nonepileptice sunt mecanisme de apărare, care se dezvoltă ca răspuns la suferința psihologică subiacentă.
- Unii pacienți pot avea afecțiuni psihiatrice nerezolvate sau netratate.
Condițiile psihiatrice comune, care apar concomitent cu o criza psihogenă nonepileptică:
- Tulburare de stres post-traumatic
- Tulburări depresive
- Tulburări disociative
- Tulburare de simptome somatice
- Tulburări de personalitate
Un istoric de traume din copilărie (abuzul sexual sau fizic) este un factor de risc cunoscut pentru dezvoltarea crizelor psihogene nonepileptice. În plus, alți factori de stres majori la vârsta adultă, cum ar fi durerea complexă sau traumele relaționale, vă pot expune riscului.
Cum se tratează?
Tratamentul principal implică diagnosticarea și tratarea simptomelor psihiatrice subiacente. Medicamentele anticonvulsivante nu ajută.
Terapia de bază este psihoterapia. Presupune să vorbiți cu un psiholog despre situațiile, care provoacă suferință emoțională.
Terapeutul vă poate ajuta să identificați și să schimbați emoțiile, gândurile și comportamentele pentru a face față mai eficient evenimentelor stresante.
Foto: unsplash.com