Care sunt efectele stresului asupra memoriei și asupra hipocampului? Epilepsia: Stresul în hipocamp. Hipocampul este o parte a creierului din lobul temporal. Joacă un rol- cheie în învățare, memorie și reglarea comportamentului.
Epilepsia: Stresul asupra hipocampului
Ce este stresul?
Răspunsul la stres este necesar pentru supraviețuire. Răspunsul la stres ne permite să ne adaptăm și să ne schimbăm odată cu mediul în care ajungem. Organismul nu poate rămâne într-o stare relaxată în timpul evenimentelor stresante, așa că, la întâlnirea cu un factor de stres, creierul trimite semnale către restul corpului pentru a se pregăti să lupte sau să fugă.
Axa hipotalamus-hipofizo-suprarenală (HPA) este centrul de control al creierului pentru această reacție la stres.
- Noradrenalina, adrenalina și cortizolul, toți hormoni, sunt principalele semnale pe care organismul le folosește pentru a iniția răspunsul de luptă sau de fugă.
- Aceste substanțe redirecționează metabolismul către membre, încetinesc digestia, cresc glicemia și tensiunea arterială și oferă energie pentru … fugă.
- Factorii noștri de stres sunt însă și argumentele, situațiile sociale jenante, termenele limită la locul de muncă și alți factori situaționali, cu care ne confruntăm zilnic.
- Deși acești factori de stres nu ar trebui să ne pregătească pentru sprint, organismul încă răspunde printr-o activare de luptă sau de fugă a axei HPA (axa hipotalamus-hipofizo-suprarenală).
- Stresul poate provoca o cascadă de probleme din cauza acestei redirecționări inutile a metabolismului și a excitației.
- Cortizolul este cel mai cunoscut dintre hormonii de stres și supra-secreția acestuia poate cauza probleme în întregul corp.
Efectele stresului asupra hipocampului:
Hipocampul este o parte a creierului din lobul temporal. Hipocampul joacă un rol cheie în învățare, memorie și reglarea comportamentului.
Hipocampul face parte din sistemul limbic, care gestionează funcțiile de a simți și de a reacționa. Aceste structuri ajută la controlul diferitelor funcții ale corpului, cum ar fi sistemul endocrin și ceea ce este cunoscut în mod obișnuit ca răspunsul „luptă sau fugă”.
- Hipocampul joacă un rol cheie în culegerea și codificarea informațiilor și apoi în regăsirea acestor informații.
- În perioadele de stres, creierul trebuie să se concentreze pe stimuli senzoriali și pe rezolvarea rapidă a problemelor, astfel încât funcția hipocampului este modificată.
- Acesta este o parte din motivul pentru care când vorbim în public, uităm lucruri simple precum adresa sau ce am mâncat la micul dejun.
Hipocampul este mai puțin funcțional în perioadele de stres acut și cronic. Există receptori de corticosteroizi (cortizol) în tot hipocampul, motiv pentru care stresul poate împiedica atât de ușor această parte a creierului.
Cei doi receptori importanți se numesc MR (receptori mineralocorticoizi) și GR (receptori de glucocorticoizi).
- MR (receptori mineralocorticoizi) sunt legați de cortizol chiar și atunci când nu are loc un răspuns la stres, ceea ce este necesar pentru funcționarea normală a hipocampului și pentru fluxul de informații.
- GR (receptorii de glucocorticoizi) sunt activați când nivelurile cortizolului sunt mari (când sunteți stresat). Când GR (receptorii de glucocorticoizi) sunt activați, formarea neuronală de noi amintiri este blocată.
Acest echilibru de cortizol, care promovează fluxul de informații, împiedică funcționarea hipocampului în perioadele de stres este necesar pentru un răspuns sănătos la stres.
Efectele stresului asupra memoriei și deteriorarea hipocampului:
Stresul cronic (durată lungă) poate provoca leziuni pe termen lung ale hipocampului. De fapt, s-a demonstrat că hipocampul în sine scade în dimensiune la persoanele, care suferă de un răspuns continuu la stresul axei HPA (axa hipotalamus-hipofizo-suprarenală).
- Celulele nervoase (modalitatea creierului de a conduce informațiile și semnalele dintr-o parte în alta) sunt foarte ramificate sau alungite.
- Stresul determină ramificarea redusă a celulelor nervoase și chiar provoacă moartea celulelor nervoase în hipocamp.
- Celulele nervoase sunt, de asemenea, mai puțin alungite la persoanele cu stil de viață stresant sau care au crescut într-o familie cu un nivel mare de stres.
- GR (receptorii de glucocorticoizi) din hipocamp devin supraactivați cu stresul continuu, ceea ce împiedică excitarea celulelor nervoase.
- Combinația dintre contracția hipocampului, deteriorarea celulelor nervoase și supraactivarea GR (receptorii de glucocorticoizi) determină incapacitatea de a recupera și forma amintiri.
Acest lucru explică de ce perioadele de stres pot provoca pierderi de memorie și concentrare slabă. Este obișnuit ca oamenii să fie incapabili să-și amintească detalii traumatizante.
S-a demonstrat, de asemenea, cortizolul eliberat în timpul unui răspuns la stres are efecte negative asupra memoriei (dăunează memoriei contextuale), ceea ce înseamnă că amintirile pot fi formate, dar contextul lor este ambiguu.
De exemplu, stimulii dintr-o situație traumatică (cum ar fi lupta) pot provoca anxietate severă și sindrom post-traumatic, în care se poate retrăi starea generală de frică, dar nu și detaliile situației, care a provocat frica.
Stresul în copilăria timpurie este, de asemenea, asociat cu funcția nervoasă diminuată și capacitatea redusă de memorare a informațiilor.
Citește și Epilepsia: Hipocampul