Căldura extremă poate afecta performanța intelectuală. Vremea caldă a fost legată de funcția cognitivă redusă, erori de judecată și risc mai mare de accidentare profesională.
La temperaturi extrem de ridicate, bariera hemato-encefalică (din creier) începe să se spargă. Proteinele și ionii se acumulează în creier, provocând inflamații.
Creierul: Temperaturile extreme.
Mulți oameni raportează că se simt iritați în zilele caniculare, iar dovezile sugerează – căldura extremă afectează negativ sănătatea mintală. Un studiu recent la New York a constatat că, în zilele caniculare, au existat mai multe vizite în camerele de urgență din cauza abuzului de substanțe, a tulburărilor de dispoziție și a anxietății. Un alt studiu a legat creșterea temperaturilor de rate mai mari de sinucidere.
Transpirația e reglată de… creier
Creierul: Temperaturile extreme
Hipotalamusul (regiune a creierului de sub talamus, care leagă sistemul nervos de sistemul endocrin) este termostatul corpului.
- Sesizează schimbările de temperatură, în interiorul și în exteriorul corpului, și face ajustări pentru a o menține la aproximativ 36- 37 grade Celsius.
- Când creierul simte că organismul se încălzește, hipotalamusul trimite mesaje vaselor de sânge din apropierea pielii, spunându-le să se dilate. Acest fenomen crește cantitatea de sânge de la suprafața pielii, permițându-i să piardă căldură – atâta timp cât aerul este mai rece decât corpul uman.
- Dacă aerul din exteriorul corpului este mai fierbinte decât interiorul, glandele sudoripare ale corpului – toate cele 1,6 până la 5 milioane – se pun la treabă. Transpirația este secretată pe suprafața pielii, unde evaporarea ei are un efect de răcire – deoarece ia energie termică din corp pentru a transforma lichidul în vapori. Dar transpirația nu este un sistem perfect.
- O persoană activă poate transpira până la 10 litri de apă pe zi, iar dacă apa nu este înlocuită, fenomenul duce la deshidratare.
- Un organism deshidratat nu se mai poate răci prin transpirație.
- De asemenea, dacă temperatura crește prea mult, fluxul de sânge către piele și transpirația se pot opri. În acest caz, temperatura corpului crește și celulele creierului suferă leziuni ireversibile.
Plămânii:
Vremea caldă poate afecta calitatea aerului, îngreunând respirația. Temperaturile ridicate sunt, de obicei, însoțite de aer care nu circulă, ceea ce permite poluanților să stagneze.
- Ozonul la nivelul solului este un gaz nociv, care se formează atunci când poluanții emisi de mașini, centrale electrice și sursele industriale reacţionează chimic la razele soarelui.
- Unul dintre constituenții majori ai smogului, ozonul la nivelul solului, poate reduce funcția pulmonară și este un factor major în morbiditatea și mortalitatea prin astm.
- Un studiu din 2008 a constatat că pentru fiecare grad Celsius, în care temperatura crește, poluarea cu ozon va ucide încă 22.000 de oameni în întreaga lume.
Oboseală:
Hipertermia este termenul – când organismul are o temperatură anormal de ridicată. Acest lucru se întâmplă atunci când diferitele sale mecanisme de reglare nu reușesc să facă față.
- Dacă temperatura corpului crește la aproximativ 38 de grade Celsius, creierul le spune mușchilor să încetinească. Se instalează oboseala. Aceasta se numește epuizare termică.
- Simptomele epuizării termice includ – amețeli, tulburări de vedere, sete intensă, greață, palpitații și amorțeală.
- Dacă temperatura corpului nu este redusă, epuizarea termică se poate agrava până la insolație. Insolația, care începe la 40 de grade Celsius, ar trebui tratată ca o urgență medicală. Simptomele includ piele uscată, fierbinte și disfuncție mentală.
- Lăsată netratată, insolația poate provoca convulsii, comă și deces.
Inima:
Creierul: Temperaturile extreme
Pe măsură ce corpul se încălzește, vasele de sânge se dilată, iar acest lucru scade tensiunea arterială, făcând o persoană să se simtă amețită și bolnavă. În cel mai rău caz, atunci când organismul este lipsit de fluxul sanguin normal, vasele de sânge pot fi deteriorate – determinând coagularea sângelui. Celulele se pot dezintegra, pe măsură ce proteinele lor se descompun.
- Dacă tensiunea arterială scade prea mult, riscul de atac de cord crește. Când corpul simte că este prea fierbinte, bulbul rahidian (medulla oblongata) – parte a creierului care controlează procesele vitale, inclusiv bătăile inimii, respirația și tensiunea arterială – îi spune inimii să mărească cantitatea de sânge pompată pentru fiecare bătaie.
- Dar odată cu scăderea tensiunii arteriale, inima trebuie să muncească mai mult pentru a împinge sângele în jurul corpului, astfel încât ritmul cardiac crește.
- La temperaturi extreme, cantitatea de sânge circulantă crește dramatic.
- Inima se epuizează și fluxul sanguin poate scădea brusc.
Foto: unsplash.com