Epilepsia autoimună este cauzată de o modificare a funcției imunitare a organismului. Convulsiile sunt principalele caracteristici. Acest tip de epilepsie a fost inclus recent în noul mod de clasificare a epilepsiei de către Liga Internațională Împotriva Epilepsiei.
Epilepsia autoimună
Sistemul nostru imunitar protejează organismul de substanțe străine sau de lucruri care i-ar putea dăuna. Anumite grupuri de celule sunt importante în răspunsul imunitar al organismului, cum ar fi macrofagele, limfocitele (celule B și celulele T) și anticorpii.
Anticorpii sunt proteine mari, care se găsesc în sânge sau în alte fluide corporale, care protejează organismul.
Un antigen este ceva care invadează organismul, cum ar fi un virus, o bacterie sau alt agresor. Un anticorp poate vedea când un invadator intră în organism și acționează pentru a-l opri.
Anticorpii, care vizează creierul, pot fi cauza epilepsiei autoimune.
Cei mai… obișnuiți anticorpi vizează receptorii specifici din creier, cum ar fi receptorul N-metil-d-aspartat (NMDAR), proteina 1 inactivată cu gliom bogat în leucină (LGI1) și decarboxilaza acidului glutamic 65 (GAD65).
- Dacă acești anticorpi sunt asociați cu o tumoră, se numesc paraneoplazici.
- Dacă este prezentă o infecție a creierului, aceasta se numește encefalită autoimună.
În timp ce sindroamele paraneoplazice sunt de obicei legate de cancer, encefalita autoimună poate apărea cu sau fără cancer. Găsirea unei cauze autoimune pentru convulsii este foarte importantă și va afecta tratamentul acesteia.
Care sunt caracteristicile comune ale epilepsiei autoimune?
Epilepsia autoimună
Acest tip de epilepsie începe des cu convulsii, care se dezvoltă pe parcursul zilelor până la săptămâni.
- Este posibil ca o persoană să fi avut și o boală cu febră.
- Convulsiile apar adesea de mai multe ori pe zi, chiar de la început.
- Convulsiile focale sunt cel mai frecvent tip de convulsii.
- Crizele, care afectează o parte a feței și a brațului de pe aceeași parte a corpului, sugerează puternic epilepsia autoimună.
Medicamentele pentru convulsii, de obicei, nu controlează bine aceste convulsii. Oamenii pot avea, de asemenea, probleme cu memoria, schimbări de personalitate și modificări ale dispoziției sau ale comportamentului (de exemplu, paranoia, depresie sau halucinații).
Cine este expus riscului de epilepsie autoimună?
Nu știm exact cât de des apare epilepsia autoimună. Se estimează că 1 până la 7 din 20 (5-35%) de persoane, care au convulsii noi, pot avea o cauză autoimună.
Acestea includ persoane cu:
- istoric al unei alte boli autoimune (cum ar fi artrita reumatoidă, boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Crohn, colita ulceroasă și lupusul eritematos sistemic)
- o istorie de cancer
- o rudă de gradul I (părinte, frate sau copil) cu o boală autoimună
- un debut brusc și sever al convulsiilor este, de asemenea, un semnal că epilepsia ar putea avea o cauză autoimună.
Cum este diagnosticată epilepsia autoimună?
Testele de rutină pentru persoanele despre care se crede că au acest tip de epilepsie includ teste de sânge de bază, video EEG (electroencefalogramă) și RMN cerebral (imagini prin rezonanță magnetică).
Puncția lombară (puncție spinală) caută anumiți anticorpi în lichidul cefalorahidian din jurul creierului.
Deoarece epilepsia autoimună poate fi cauzată de cancer – undeva în organism, oriunde – sau de un istoric de cancer, examenul ar trebui să caute și cancerul.
Care este importanța diagnosticării precoce a epilepsiei autoimune?
Când epilepsia autoimună este diagnosticată devreme, începerea rapidă a tratamentului poate duce la libertatea de convulsii.
- Tratamentul adecvat poate, de asemenea, încetini sau opri inflamația creierului.
- Tumorile, dacă sunt prezente, pot fi găsite precoce și tratate.
Care este tratamentul tipic pentru epilepsia autoimună?
Studiile sugerează că imunoterapia poate fi foarte eficientă. Imunoterapia este o modalitate de a trata inflamația din creier.
Tratamentul este, de obicei, pe bază de steroizi. Imunoglobulina poate fi, de asemenea, administrată în fluxul sanguin. Cât de bine funcționează depinde de tipul de anticorp, pe care îl are pacientul.
În epilepsia autoimună paraneoplazică, tratarea tumorii de bază este vitală.
Începerea imunoterapiei devreme în epilepsiile autoimune non-paraneoplazice este importantă pentru a opri rapid convulsiile și pentru a preveni rănirea celulelor creierului.
Tipuri de epilepsii autoimune:
Epilepsia autoimună:
- sindromul Rasmussen
- encefalita receptorilor antiNMDA
- encefalita limbică (LG1, CASPR2, altele)
- epilepsia legată de anticorpi GAD65
Foto: unsplash.com