Tulburarea de stres posttraumatic și funcția neurologică. Tulburarea de stres posttraumatic poate mima epilepsia, manifestându-se prin crize, care seamănă foarte mult cu cele epileptice. Acestea însă NU sunt cauzate de o activitate electrică anormală în creier. Episoadele sunt cunoscute medical sub numele de crize psihogene non-epileptice.
În fiecare zi, oamenii se confruntă cu stres și situații neplăcute. Aceste situații stresante pot duce la afecțiuni neurologice grave. Tulburarea de stres posttraumatic afectează atât bunăstarea psihologică, cât și funcționarea neurologică. Această afecțiune are impact asupra reglării dispoziției, stimei de sine și sănătății mintale generale.
Funcția neurologică este perturbată, afectând reglarea emoțională. Această afecțiune modifică funcția creierului și are un impact semnificativ asupra funcționării zilnice. Este dificil pentru o persoană să facă față diverselor emoții cauzate de anxietate și stres.
Creierul rămâne într-o stare de stres crescut. Acest răspuns continuu la stres dăunează sănătății mintale, ducând la probleme grave.
O persoană poate experimenta multe simptome care îi afectează negativ viața. Dispoziția negativă persistentă, amintirile intruzive și controlul afectat al impulsurilor sunt simptome cheie, care au un impact semnificativ asupra bunăstării unei persoane. Atunci când se manifestă aceste simptome, este esențial să solicitați ajutor medical profesional.
Pentru a restabili sănătatea și a îmbunătăți dispoziția generală, este importantă terapia. Calitatea vieții noastre depinde de sănătatea creierului, ceea ce face crucial să acordați prioritate bunăstării neurologice.
Tulburarea de stres posttraumatic și funcția neurologică:
Experiențele traumatice pot deteriora grav structurile și funcțiile creierului. Trauma are efecte profunde asupra funcției neurologice, modificând semnificativ modul în care funcționează creierul. Iată ce este afectat:
Amigdala. Trauma cauzată de o experiență negativă crește activitatea creierului. Persoanele pot experimenta anxietate sporită și reacții frecvente la frică. Adesea percep amenințări chiar și în situații sigure și pot trăi sub stres persistent. Dincolo de frică, indivizii afectați experimentează amintiri emoționale intensificate, în special cele negative.
Hipocamp. Trauma poate reduce semnificativ volumul hipocampului. Persoanele afectate se pot confrunta cu dificultăți în a-și aminti evenimentele trecute și a crea noi amintiri. Mulți raportează că se simt dezorientați în timp și se luptă cu gânduri negative persistente. Este dificil pentru o persoană să-și amintească o experiență plăcută din trecut.
Cortexul prefrontal. După o traumă, oamenii au adesea dificultăți în a lua decizii. Se luptă să regleze eficient emoțiile și pot suprima reacțiile naturale. Adesea, o persoană se confruntă cu probleme de concentrare și de formare a gândurilor.
- Aceste perturbări neurologice afectează producția de serotonină și cresc eliberarea hormonului de stres.
- Persoanele afectate experimentează de obicei anxietate persistentă și emoții negative intense.
- Mulți se luptă să regleze emoțiile și să acceseze amintiri pozitive. Tratamentul este esențial pentru îmbunătățirea bunăstării emoționale în aceste situații.
Cum suferă creierul?
Tratarea atât a simptomelor neurologice, cât și a celor psihologice este esențială pentru recuperare. Creierul suferă modificări în timpul tulburării de stres posttraumatic. Aceste modificări prezintă probleme semnificative pentru o persoană pe parcursul vieții sale. Procesele neurobiologice dăunătoare sunt declanșate în creier.
Iată ce se întâmplă:
Niveluri crescute de cortizol. În timpul emoțiilor negative și a depresiei, se eliberează hormonul stresului. Cortizolul afectează bunăstarea generală și contribuie la procesele distructive din creier.
- Persoanele pot experimenta stres cronic și frică persistentă.
- Trauma menține creierul într-o stare de alertă sporită.
- Acest lucru poate afecta capacitatea unei persoane de a evalua cu exactitate pericolul și de a răspunde la situații problematice.
Modificări ale circuitelor cerebrale.
Tulburarea de stres posttraumatic provoacă hiperactivitatea amigdalei. Persoanele devin hipersensibile la potențialele amenințări și pericole. Persoanele se luptă adesea să își gestioneze afecțiunea și trăiesc cu anxietate sporită.
Trauma duce la o reducere a hipocampului, care se caracterizează printr-o memorie slabă. Este dificil pentru o persoană să proceseze informații și să-și amintească amintiri plăcute. Există o slăbire a cortexului prefrontal din cauza activității reduse. Este dificil pentru o persoană să controleze emoțiile și să răspundă corect la frică. Aceste modificări ale sănătății mintale duc la probleme de somn, stres cronic și dificultăți de concentrare.
De asemenea, crește riscul bolilor neurodegenerative.
Cum e afectat creierul?
Declin cognitiv. Persoanele afectate se confruntă adesea cu o scădere a funcției memoriei, o procesare mai lentă a informațiilor și capacitate de concentrare redusă. Procesarea informațiilor devine mai lentă și mai dificilă. Stresul cronic poate accelera procesele de îmbătrânire a creierului.
Suprastimularea neuronală contribuie la afectarea capacității decizionale.
Risc crescut de boli neurodegenerative. Sănătatea creierului se deteriorează din cauza unui risc crescut de boli neurodegenerative. Stresul cronic poate provoca boala Alzheimer și boala Parkinson. Există un risc crescut de atrofie hipocampică. Poate provoca modificări cerebrale care seamănă cu cele observate în tulburările de deficiență de memorie și în demența precoce.
Efectele stresului cronic. Modificările funcției neurologice determină eliberarea hormonului stresului, cortizolul. Cortizolul are un impact profund asupra organismului și provoacă stres. Creierul produce mai puțini neuroni noi implicați în formarea memoriei, ceea ce duce la inflamații, care perpetuează și mai mult stresul cronic. Această situație este adesea însoțită de leziuni cerebrale pe termen lung.
Tulburarea de stres posttraumatic și sănătatea mintală: o dublă provocare
Tulburarea de stres posttraumatic are un impact semnificativ asupra sănătății mintale. Iată cum se manifestă impactul :
Anxietate. Oamenii afectați simt de obicei tensiune persistentă și un sentiment de pericol. Mulți evită interacțiunile sociale din cauza răspunsurilor intense de frică. Anxietatea și stresul duc la depresie și la agravarea situației.
Depresie. Tristețea cronică și lipsa speranței duc adesea la depresie clinică. Persoanele își pierd interesul pentru plăcerile vieții. Se confruntă cu nivel scăzut de energie și stres constant.
Tulburări de somn. Tulburările de somn sunt un alt simptom comun. Mulți oameni au dificultăți în a adormi și suferă de insomnie. Coșmarurile și oboseala rezultată sunt frecvente, afectând și mai mult reglarea emoțională.
Furia constantă, iritabilitatea și amorțeala emoțională duc la o agravare a situației. Ajutorul profesional este esențial pentru recuperare și îmbunătățirea calității vieții.
Opțiuni actuale de tratament:
Iată principalele metode:
Psihoterapie. Psihoterapia și terapia cognitiv-comportamentală sunt modalități excelente de a îmbunătăți afecțiunea.
Medicație. Opțiunile de tratament sunt medicamente, care reduc stresul și anxietatea. Acestea ameliorează coșmarurile și normalizează activitatea cerebrală activă.
Feedback neurobiologic. Această abordare utilizează tehnici terapeutice specializate. Neurofeedback-ul ajută la activarea zonelor din creier și la îmbunătățirea emoțiilor. Tehnica este destul de eficientă în combinație cu alte tratamente.
Foto: unsplash.com