Epilepsia: Testele neuropsihologice

Epilepsia: Testele neuropsihologice. Rezultatele testelor neuropsihologice rareori sunt independente, ci sunt interpretate în raport atât cu întrebarea clinică adresată (fie că este vorba de o problemă de diagnostic, localizarea disfuncției sau planificarea unei intervenții chirurgicale), cât și cu rezultatele altor investigații.

Epilepsia: Testele neuropsihologice

La pacienții cu epilepsie, evaluările neuropsihologice sunt cel mai frecvent utilizate pentru a ajuta diagnosticul, pentru a evalua efectele secundare cognitive ale medicamentelor antiepileptice și pentru a monitoriza declinul cognitiv asociat cu unele tulburări epileptice.

Împreună cu RMN-ul și alte investigații prechirurgicale, scorurile neuropsihologice sunt, de asemenea, utilizate pentru a evalua adecvarea pacienților pentru chirurgia epileptică și pot fi utilizate pentru a prezice rezultatul postoperator, atât în ​​ceea ce privește schimbările cognitive, cât și controlul convulsiilor.

În 2015, Grupul de lucru pentru neuropsihologie al Comisiei de Diagnostic ILAE a publicat ghiduri pentru standardele minime în evaluarea neuropsihologică pentru persoanele cu epilepsie.

De ce evaluare neuropsihologică?

Epilepsia: Testele neuropsihologice

Într-o lume ideală, toți pacienții nou diagnosticați cu epilepsie ar fi supuși unei evaluări neuropsihologice sumare înainte de începerea tratamentului, pentru a stabili un punct de referință valoros în raport cu care să poată fi măsurate evaluările ulterioare.

Deși resursele locale nu permit o astfel de evaluare de specialitate pentru majoritatea pacienților, este posibilă obținerea unor date privind funcția memoriei la momentul diagnosticului prin aplicarea unui chestionar de autoevaluare.

Evaluările neuropsihologice repetate pot fi utilizate pentru a evalua efectele secundare cognitive ale schemelor terapeutice noi sau existente cu medicamente antiepileptice și pentru a monitoriza deteriorarea cognitivă care poate fi asociată cu epilepsia cronică insuficient controlată și cu episoadele de status epileptic.

Acestea pot contribui, de asemenea, la procesul de diagnosticare.

• Totuși, evaluările repetate la intervale scurte de timp pot duce la apariția efectului de învățare (sau „efectul de practică”), care poate masca o deteriorare a funcției.
• Prin urmare, în majoritatea cazurilor, se recomandă un interval de cel puțin nouă luni între evaluări, pentru a maximiza validitatea și utilitatea rezultatelor.
• Evaluările unice pot fi utile în localizarea disfuncțiilor cognitive asociate patologiilor focale și permit, de asemenea, stabilirea unor obiective realiste în plan educațional și profesional.
• De asemenea, evaluările unice pot evidenția deficite care pot beneficia de pe urma proceselor de reabilitare.

Instrumente neuropsihologice:

Epilepsia: Testele neuropsihologice

1. Funcționarea intelectuală generală:

Majoritatea testelor utilizate în evaluarea neuropsihologică standard rămân sarcini de tip creion și hârtie pe birou, deși utilizarea sarcinilor computerizate devine din ce în ce mai răspândită.

Aproape toate evaluările vor include măsura standard actuală a funcționării intelectuale generale la adulți, Scala Wechsler a Inteligenței Adulților.

Cea mai recentă Scală Wechsler a renunțat la distincția tradițională dintre IQ verbal (VIQ) și IQ de performanță (PIQ) și oferă patru scoruri index:

• indicele de înțelegere verbală (VCI)
• indicele de raționament perceptiv (PRI)
• indicele de organizare perceptivă (POI)
• indicele memoriei de lucru (WMI).

IQ-ul la scară completă (FSIQ) a fost păstrat și a fost adăugat și un indice suplimentar de abilitate generală (GAI). Distribuțiile tuturor indicilor sunt construite astfel încât să aibă o medie de 100 și o deviație standard de 15 puncte IQ.

• Prin urmare, un scor index de 100 definește performanța unui adult mediu, sănătos, la acea vârstă.
• Aproximativ două treimi din populația adultă obține scoruri între 115 și 85, cu o deviație standard peste, respectiv sub medie.
• Orice IQ între 80 și 119 este de obicei clasificat ca încadrându-se în intervalul mediu.

2. Coeficientul de inteligență totală:

Indicatorii FSIQ (coeficientul de inteligență totală) pot subestima capacitățile intelectuale ale unei proporții semnificative de persoane cu epilepsie (40%).

Scăderea valorilor FSIQ este corelată cu numărul de medicamente antiepileptice  administrate și cu durata epilepsiei.

De asemenea, medicamentele antiepileptice individuale influențează în mod diferit manifestarea capacității intelectuale de bază în acest grup, prin acțiunea lor selectivă asupra vitezei de procesare și a memoriei de lucru.

3. Memoria:

Testele de memorie sunt clasificate cel mai adesea în trei categorii:

• sarcini de memorie verbală
• sarcini de memorie vizuală
• sarcini de memorie comportamentală

Cele mai frecvent utilizate teste de memorie verbală includ sarcinile de reamintire a unei povestiri și cele de învățare a unei liste de cuvinte.

• În cadrul acestor teste, pacientului i se citește, de regulă, o povestire scurtă (similară unei știri locale) și i se cere să rețină cât mai multe detalii, atât imediat după audiere, cât și după un interval cuprins între 30 de minute și o oră.
• Sarcinile de învățare a unei liste evaluează, de obicei, capacitatea individului de a reține o listă de 15–20 de cuvinte pe parcursul mai multor încercări. Acestea includ adesea etape de reamintire și/sau recunoaștere, efectuate după un interval de distragere a atenției sau după o pauză.

Sarcini similare, care utilizează material non-verbal, includ testele de reamintire a unor figuri complexe și cele de învățare a unor modele grafice. În cazul primelor, subiectul trebuie să copieze o figură geometrică complexă, apoi să o reproducă din memorie – atât imediat după copiere, cât și după un interval de până la o oră. Există un consens tot mai larg cu privire la faptul că aceste teste de reamintire a figurilor complexe ar putea avea o validitate limitată în evaluarea pacienților cu epilepsie.

Testele de memorie comportamentală sunt considerate, în general, ca având o validitate mai ridicată, întrucât evaluează abilitățile de „memorie cotidiană” – precum asocierea unui nume cu o față sau funcțiile memoriei prospective (capacitatea de a reține necesitatea efectuării unei acțiuni la un moment dat în viitor).

Există, de asemenea, teste menite să evalueze recuperarea informațiilor din memoria pe termen lung, inclusiv reamintirea unor evenimente autobiografice și a unor evenimente publice.

Majoritatea evaluărilor neuropsihologice includ o examinare preliminară a abilităților lingvistice expresive și receptive, precum și a capacităților perceptive.

De asemenea, acestea cuprind teste concepute pentru a detecta eventualele disfuncții ale lobului frontal.

Evaluarea neuropsihologică poate fi combinată cu alte investigații, cum ar fi  înregistrările EEG ambulatorii, pentru a studia corelatele cognitive ale descărcărilor EEG atipice sau ale evenimentelor subclinice.

Foto: unsplash.com