Epilepsia: Cum se diagnostichează epilepsia? Nu există epilepsie, ci vorbim despre epilepsii. Diagnosticul este unul dintre cele mai dificile.
După ce ați avut o criză și, în spital, vi se sugerează epilepsia, adresați-vă apoi unui centru specializat în tratamentul epilepsiilor. Epilepsia esteo boală cronică, care are nevoie ulterior de monitorizare.
Filmarea crizelor:
Pentru medicul epileptolog (medic neurolog specializat în tratamentul epilepsiilor) este important dacă un apropiat vă filmează criza cu telefonul. Cum vă comportați în criză îi dă specialistului extrem de multe informații importante.
Interviul cu medicul neurolog:
Discuția cu medicul neurolog este pasul extrem de important în diagnostic. La interviu, medicul va reuși să obțină de la dvs. informații esențiale. Spre exemplu, există simptome subtile (cum ar fi o fluturare în capul pieptului), pe care medicul le va afla în interviu.
Epilepsia: Cum se diagnostichează epilepsia?
Diagnosticarea epilepsiei necesită o evaluare cuprinzătoare, care poate include mai multe teste pentru a confirma prezența tulburării și pentru a determina caracteristicile sale specifice.
Electroencefalograma (EEG):
EEG este un instrument cheie de diagnostic pentru epilepsie. Acesta înregistrează activitatea electrică a creierului. Modelele electrice anormale sau vârfurile din EEG pot indica epilepsia. În unele cazuri, poate fi necesar un EEG prelungit pentru a capta activitatea crizelor, care nu apare în timpul unui EEG de rutină scurt.
Video EEG:
Epilepsia: Cum se diagnostichează epilepsia?
Monitorizarea video EEG combină înregistrarea video cu înregistrarea EEG continuă. Aceasta permite medicilor să observe comportamentul pacientului în timpul unei crize și să îl coreleze cu activitatea electrică din creier.
Video EEG este util în special în caracterizarea tipurilor de crize și în identificarea originii lor în creier.
Neuroimagistica:
Imagistica prin rezonanță magnetică cu protocol de epilepsie este utilizată pentru a examina structura creierului. Aceste scanări identifică:
- anomaliile structurale
- leziunile cerebrale
- tumorile
- alte afecțiuni, care ar putea provoca convulsii
Uneori, medicii pot observa cicatrici mici sau alte dovezi ale unor afecțiuni precum displazia corticală (un defect în care stratul superior al creierului nu se formează corect în timpul dezvoltării fetale).
De asemenea, e utilă scanarea PET, care verifică metabolismul creierului. Creierul este un mare consumator de zahăr (glucoză). Medicii se uită la zonele creierului, care nu utilizează zahăr la fel de mult pentru a identifica originea crizelor.
Testare neuropsihologică:
În unele cazuri, se pot efectua teste neuropsihologice pentru a evalua funcția cognitivă și memoria, care pot fi afectate de epilepsie. Testarea neuropsihologică ajută specialiștii să vadă dacă există deficite în anumite zone ale creierului, cum ar fi zonele frontale sau temporale ale creierului.
Epilepsia: Cum se diagnostichează epilepsia?
În procesul de diagnostic, medicii vor exclude alte cauze potențiale pentru convulsii recurente (repetate) – cum ar fi sevrajul alcoolic, anumite droguri, anomalii metabolice și tulburări electrolitice – deoarece tratamentele sunt diferite.
Foto: unsplash.com