Epilepsia: Anxietatea în epilepsia de lob temporal. Pacienții cu epilepsie de lob temporal prezintă rate disproporționat de ridicate de anxietate, o a doua boală (comorbiditate) tot mai recunoscută ca fiind din interiorul procesului epilepsiei.
O meta-analiză sugerează acum că tratamentul chirurgical ar putea reduce anxietatea la aproximativ un sfert dintre pacienți.
Epilepsia: Anxietatea în epilepsia de lob temporal
Anxietatea ca trăsătură centrală a epilepsiei de lob temporal
Dintre persoanele, care suferă de epilepsie, 35,0% au tulburări afective și 25,6% tulburările de anxietate.
Relația este în ambele sensuri:
1. Epilepsia crește riscul de tulburări de anxietate.
2. Anxietatea cronică, la rândul său, poate scădea pragul convulsivant și poate accentua vulnerabilitatea la convulsii.
Anxietatea este deosebit de frecventă în cazul epilepsiei de lob temporal, o observație care ar putea reflecta mecanisme neurobiologice subiacente.
Lobul temporal este strâns legat de sistemul limbic, inclusiv de amigdală – o structură-cheie implicată în procesarea emoțională, în detectarea fricii și în reglarea comportamentală.
- Cercetările indică faptul că, în epilepsia de lob temporal, amigdala prezintă adesea modificări structurale și funcționale, precum și tipare de activare anormale.
- Se consideră că aceste perturbări la nivelul rețelelor limbice contribuie la vulnerabilitatea crescută față de simptomele de anxietate observată în rândul acestei populații.
Contextul clinic al tratamentului chirurgical:
Epilepsia: Anxietatea în epilepsia de lob temporal
Epilepsia de lob temporal reprezintă peste jumătate din cazurile de epilepsie la adulți și este adesea rezistentă la tratamentul medicamentos.
Intervenția chirurgicală este cea mai eficientă opțiune pentru mulți dintre acești pacienți.
- Lobectomia temporală anterioară este cea mai frecventă procedură chirurgicală pentru tratarea epilepsiei de lob temporal refractare (care nu răspunde bine la medicamente), fiind raportate rate de absență a crizelor cuprinse între 60% și 80% în cazul pacienților selectați corespunzător.
- Deși rezultatele privind controlul crizelor sunt încurajatoare, simptomele psihiatrice rămân un aspect important de luat în considerare.
- Se estimează că între 30% și 40% dintre pacienți continuă să prezinte tulburări depresive sau de anxietate după intervenția chirurgicală.
Gestionarea anxietății înainte și după intervenția chirurgicală
Strategiile de gestionare pentru pacienții cu anxietate sunt adaptate în funcție de severitatea simptomelor.
- Pentru pacienții cu anxietate ușoară, îngrijirea începe de obicei cu psihoeducație axată pe gestionarea stresului și dezvoltarea unor strategii practice de adaptare.
- Cei cu anxietate moderată până la severă sunt trimiși la psihoterapie, care poate include terapia cognitiv-comportamentală, deoarece s-a demonstrat că are rezultate favorabile la pacienții cu epilepsie.
- Pentru pacienții cu anxietate severă sau persistentă, poate fi indicată o abordare combinată care implică atât psihoterapia, cât și tratamentul farmacologic.
Pacienții ale căror convulsii sunt reduse după intervenția chirurgicală prezintă îmbunătățiri semnificative ale dispoziției, în special ale anxietății.
Rezultatele intervențiilor chirurgicale sunt evaluate tot mai mult prin prisma calității vieții – și nu doar a controlului crizelor.
Evaluarea și tratarea sistematică a anxietății sunt esențiale pentru definirea succesului în îngrijirea pacienților cu epilepsie de lob temporal.
Foto: unsplash.com