Explicarea unui diagnostic de epilepsie și a vieții cu epilepsie poate părea descurajantă. Mai jos aveăi câteva informații despre cum să faceți drumul mai simplu:
Cum explic unui copil că are epilepsie?
Fiți deschis, sincer și pozitiv:
Este dificil să-i explicați copilului ce va însemna epilepsia pentru el, mai ales când învățați și dvs. despre ea. Și vă împăcați cu acest diagnostic. Dar modul în care reacționați la diagnosticul de epilepsie al copilului poate influența modul în care acesta face față afecțiunii sale.
- Cât de mult vorbiți despre asta va depinde de vârsta copilului și de cât de mult poate înțelege.
- Copiii mai mici se confruntă cu prea multe fapte. Dar este important să fiți deschis și sincer. Cei mai mulți copii se descurcă mai bine atunci când înțeleg ce se întâmplă.
- Explicațiile trebuie să fie simple. ”Uneori, va fi o furtună în căpușorul tău. Trece repede. Ca să nu se mai întâmple, o să iei medicamente”.
- Poate fi util să explicați că mulți copii au epilepsie.
- Ajutați-vă copilul să-și accepte epilepsia și aratați-i că, împreună, o puteți gestiona.
- Dacă se bucură de activități fizice și sport, încurajați-l și sprijiniți-l să continue. Nu o să se simtă diferit de alți copii.
Îl încurajați să pună întrebări:
Încurajați copilul să pună întrebări și să vă spună cum se simte. Este anxios că nu deține controlul, că nu știe ce se va întâmpla sau că este „diferit”?
Asigurați-l că nu are de ce să se teamă și oferiți-i timp să asimileze toate informațiile.
Mai jos sunt câteva dintre întrebările frecvente pe care copilul dumneavoastră le poate adresa despre epilepsie:
- Ce a cauzat epilepsia?
- Am făcut ceva greșit?
- De ce se întâmplă?
- Va dispărea?
- Cât timp va trebui să iau medicamentul?
- Pot face în continuare lucruri. pe care le fac prietenii mei?
Învățați împreună:
Pe măsură ce dumneavoastră și copilul învățați împreună despre epilepsie, amândoi veți avea mai multă încredere în gestionarea afecțiunii și în a vă continua viața.
Frați, surori, familie și prieteni:
Frații și surorile copilului dumneavoastră pot considera că este înfricoșător când sunt martorii unei crize.
- Se pot simți izolați, anxioși sau neajutorați. Dacă atenția se îndreaptă asupra unui singur copil din cauza epilepsiei sale, aceștia pot să simtă gelozie sau să aibă resentimente.
- Este bine să le explicați și lor lucrurile. Încurajați-i să vorbească despre cum se simt și să pună întrebări.
- De asemenea, încercați să vă încurajați rudele și prietenii să afle mai multe despre acest subiect și nu doar să se îngrijoreze sau să se lamenteze.
- Copiii, la fel ca adulții, sunt dornici să ajute dacă înțeleg ce se întâmplă.