Crize fără epilepsie: Tulburarea de anxietate. Crizele funcționale pot apărea din cauza tulburării de anxietate. Presupun cădere, zbatere și durează în jur de 10 minute, dar nu sunt epilepsie, adică nu sunt însoțite de anomalii în activitatea electrică a creierului.
Nu se tratează cu medicamente antiepileptice, ci cu psihoterapie și cu medicație antidepresivă.
Crize fără epilepsie: Tulburarea de anxietate
Ce este o tulburare de anxietate?
Crize fără epilepsie: Tulburarea de anxietate
O tulburare de anxietate este un tip de afecțiune mintală. Dacă aveți o tulburare de anxietate, puteți reacționa la anumite lucruri și situații cu frică și groază. De asemenea, puteți experimenta semne fizice de anxietate, cum ar fi bătăi puternice ale inimii și transpirație.
- Este normal să aveți o oarecare anxietate. Vă puteți simți anxios sau nervos dacă trebuie să abordați o problemă la locul de muncă, să mergeți la un interviu, să susțineți un test sau să luați o decizie importantă.
- O oarecare anxietate poate fi chiar benefică – ne ajută să observăm situațiile periculoase și ne concentrează atenția, astfel încât să fim în siguranță.
- Dar o tulburare de anxietate depășește nervozitatea obișnuită și frica ușoară, pe care o puteți simți din când în când.
O tulburare de anxietate apare atunci când:
- Anxietatea interferă cu capacitatea dumneavoastră de a funcționa.
- Reacțiile dumneavoastră sunt adesea disproporționate față de situații (reacții exagerate).
- Nu vă puteți controla răspunsurile la situații.
Tipuri de tulburări de anxietate:
Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie, există mai multe tipuri de tulburări de anxietate. Acesta este manualul de referință standard pentru diagnosticarea afecțiunilor de sănătate mintală.
Tipurile de tulburări de anxietate sunt:
Tulburare de anxietate generalizată: Această afecțiune provoacă frică, îngrijorare și un sentiment constant de copleșire. Se caracterizează prin îngrijorare excesivă, frecventă și nerealistă cu privire la lucrurile de zi cu zi, cum ar fi responsabilitățile de la locul de muncă, sănătatea sau treburile casnice.
Agorafobie: Această afecțiune provoacă o frică intensă de a fi copleșiți sau de a nu putea scăpa sau cere ajutor. Persoanele cu agorafobie evită adesea locuri noi și situații nefamiliare, cum ar fi zonele mari, deschise sau spațiile închise, mulțimile și locurile din afara caselor lor.
Tulburare de panică: Această afecțiune implică multiple atacuri de panică neașteptate. O caracteristică principală a afecțiunii este că atacurile se produc de obicei fără avertisment și nu apar din cauza altei probleme de sănătate mintală sau fizică. Unele persoane cu tulburare de panică au și agorafobie.
Fobii specifice: O fobie este atunci când ceva vă face să simți frică sau anxietate atât de severă încât perturbă constant și copleșitor viața. Există sute de tipuri diferite de fobii și există un singur diagnostic pentru aproape toate: fobia specifică. Doar o singură fobie, agorafobia, este un diagnostic distinct.
Tulburare de anxietate socială: Această afecțiune (cunoscută anterior sub numele de fobie socială) apare atunci când simțiți o frică intensă și continuă de a fi judecat negativ și/sau observat de alții.
Tulburarea de anxietate de separare: Această afecțiune apare atunci când simțiți o anxietate excesivă atunci când sunteți separat de o persoană iubită, cum ar fi principalul îngrijitor. În timp ce anxietatea de separare la bebeluși și copii mici este o etapă normală de dezvoltare, tulburarea de anxietate de separare poate afecta copiii și adulții.
Mutism selectiv: Această afecțiune apare atunci când nu vorbiți în anumite situații din cauza fricii sau a anxietății. De obicei, afectează copiii mici, dar poate afecta și adolescenții și adulții.
Ce cauzează tulburările de anxietate?
La fel ca în cazul altor tipuri de afecțiuni mintale, cercetătorii nu știu exact ce cauzează tulburările de anxietate. Dar ei cred că o combinație de factori joacă un rol:
- Dezechilibre chimice: Mai mulți neurotransmițători și hormoni joacă un rol în anxietate, inclusiv norepinefrina, serotonina, dopamina și acidul gama-aminobutiric (GABA). Dezechilibrele acestor substanțe chimice pot contribui la o tulburare de anxietate.
- Modificări cerebrale: O parte a creierului, numită amigdală, joacă un rol important în gestionarea fricii și a anxietății. Studiile arată că persoanele cu tulburări de anxietate prezintă o activitate crescută a amigdalei ca răspuns la indiciile de anxietate.
- Genetică: Tulburările de anxietate tind să fie ereditare biologic. Acest lucru sugerează că genetica ar putea juca un rol. Este posibil să aveți un risc crescut de a dezvolta una dacă aveți o rudă de gradul întâi (părinte biologic sau frate/soră biologic/ă) cu o tulburare de anxietate.
- Factori de mediu: Stresul sever sau de lungă durată poate schimba echilibrul neurotransmițătorilor, care vă controlează starea de spirit. Experimentarea unei cantități mari de stres pe o perioadă lungă de timp poate contribui la o tulburare de anxietate. Experimentarea unui eveniment traumatic poate, de asemenea, declanșa tulburări de anxietate.
Tratamentul:
Crize fără epilepsie: Tulburarea de anxietate
Tratamentul înseamnă psihoterapie și antidepresive. Și este rapid eficient.
Foto: unsplash.com