Epilepsia lobului temporal este cea mai frecventă formă de epilepsie focală. Aproximativ 6 din 10 persoane cu epilepsie focală au epilepsie a lobului temporal. Convulsiile în epilepsia lobului temporal încep sau implică unul sau ambii lobi temporali din creier.
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală.
Există două tipuri de epilepsie a lobului temporal:
1 Epilesia lobului temporal mezial implică structurile mediale sau interne ale lobului temporal.
- Convulsiile încep des într-o structură a creierului, numită hipocamp, sau zona înconjurătoare.
- Reprezintă aproape 80% din toate convulsiile lobului temporal.
2 Epilepsia lobului temporal neocorticală sau laterală implică partea exterioară a lobului temporal.
- De obicei, o persoană a avut o convulsie cu febră sau o leziune a creierului în primii ani.
Denumirea modernă pentru aceste convulsii este „convulsii cu debut focal”.
De ce se recomandă RMN în epilepsia de lob temporal?
Epilepsia lobului temporal mezial este des asociată cu modificări sau anomalii la RMN (imagistica prin rezonanță magnetică).
- Una dintre cele mai frecvente constatări este cicatrizarea în lobul temporal. Aceasta se numește scleroză hipocampică (scleroza înseamnă întărire sau cicatrizare). Poate părea că hipocampul de pe o parte sau de pe ambele părți s-a micșorat sau este mai mic.
- Scleroza hipocampică (HS) este cea mai frecventă anomalie histopatologică întâlnită la adulții cu epilepsie a lobului temporal, rezistentă la medicamente.
- Când RMN-ul este anormal, crizele convulsive nu se opresc cu medicație. În acest caz, intervenția chirurgicală pentru a îndepărta zona, care provoacă crizele, este cea mai bună opțiune pentru mulți oameni.
- Acest lucru este valabil mai ales atunci când scleroza hipocampică se află pe partea creierului, care nu este implicată în limbaj. Aceasta se numește partea non-dominantă a creierului, care pentru majoritatea oamenilor este partea dreaptă.
Ce tipuri de crize se observă?
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală.
Crizele în epilepsia temporală sunt crize conștiente focale, cum ar fi aurele, și crize cu afectare focală a conștientizării.
Crize conștiente focale:
- Aurele sunt aceleași cu crizele conștiente focale. Sunt primele simptome ale unei crize.
- Cele mai frecvente aure sunt senzațiile de déjà-vu sau unele tulburări stomacale.
- Sentimentele de frică, panică, anxietate, o senzație ascendentă, care vine din stomac în piept sau gât sau fluturi însoțiți de greață sunt alte aure comune.
- Unii oameni pot simți un miros neobișnuit. Acest simptom poate ridica posibilitatea unei leziuni sau tumori în hipocampul lobului temporal.
- Uneori, aurele pot fi foarte greu de descris.
Crizele cu afectare a conștientizării focale:
În timpul acestui tip de criză, o persoană poate avea o privire fixă, poate fi inconștientă sau confuză în legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul ei, poate avea mișcări de bâlbâire cu degetele sau mișcări de plescăit din buze. Crizele durează de la 30 de secunde până la câteva minute.
- Poate exista o postură (mișcare sau poziționare) neobișnuită a unui braț. Acest lucru poate ajuta la identificarea locului în care încep crizele în creier.
- Unii oameni vorbesc, de asemenea, fără sens sau își pierd capacitatea de a vorbi într-un mod rațional.
- Problemele de limbaj sunt mai frecvente dacă crizele provin din lobul temporal dominant.
Criza focală poate evolua spre spasme tonico-clonice generalizate. Persoana afectată poate fi slăbită după ce criza s-a oprit.
Unii oameni pot avea, de asemenea, crize prelungite. Rareori, se pot dezvolta crize repetate sau lungi, numite status epilepticus.
Crizele în epilepsia neocorticală sau laterală a lobului temporal încep adesea cu o aură auditivă, cum ar fi bâzâitul sau auzul unui sunet specific.
Foto: unsplash.com