”Am o senzație ciudată, nu poate fi exprimată în cuvinte. Apoi simt că sunt aici, dar nu aici, ca într-un vis. E ca și cum aș fi trăit exact acest moment de multe ori înainte. Aud ce spun oamenii, dar nu are sens. Uneori, cred că vorbesc, dar mai târziu oamenii îmi spun că nu am spus nimic”.
Așa este descrisă o criză produsă în lobul temporal. Dar pot fi multe alte variante de descrieri pentru cea mai frecventă formă de epilepsie focală.
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală
Convulsiile din epilepsia de lob temporal încep în unul sau în ambii lobi temporali din creier.
Există două tipuri de epilepsie de lob temporal:
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală
1. Epilepsia lobului temporal mezial:
Implică structurile mediale sau interne ale lobului temporal. Convulsiile încep într-o structură a creierului, numită hipocamp sau în zona înconjurătoare. Reprezintă aproape 80% din toate convulsiile de lob temporal.
2. Epilepsia lobului temporal neocorticală sau laterală
Implică partea exterioară a lobului temporal.
Epilepsia lobului temporal mezial:
Este asociată frecvent cu modificări sau anomalii la RMN.
- Una dintre cele mai frecvente constatări este cicatrizarea în lobul temporal. Aceasta se numește scleroză hipocampică (scleroza înseamnă întărire sau cicatrizare).
- Poate părea că hipocampul de pe o parte sau de pe ambele părți s-a micșorat sau este mai mic.
- Când RMN-ul este anormal, crizele convulsive nu se opresc cu medicație. În acest caz, intervenția chirurgicală pentru a îndepărta zona, care provoacă crizele, este cea mai bună opțiune pentru mulți oameni.
- Acest lucru este valabil mai ales când scleroza hipocampică se află pe partea creierului, care nu este implicată în limbaj. Aceasta se numește partea non-dominantă a creierului, care pentru majoritatea oamenilor este partea dreaptă.
Testarea neuropsihologică este importantă pentru orice persoană, care ia în considerare o intervenție chirurgicală pentru epilepsie. Testarea ghidează medicii să aprecieze posibilele riscuri cognitive (atenție, memorie și învățare) în comparație cu beneficiile controlului crizelor.
Ce tipuri de crize se observă?
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală
Convulsiile din epilepsia temporală sunt convulsii focale conștiente, cum ar fi aurele, și convulsii focale cu afectare a conștientizării.
Aura:
- Aurele sunt convulsiile focale conștiente. Obișnuiau să fie numite convulsii parțiale simple. Sunt primele simptome ale unei convulsii.
- Cele mai frecvente aure sunt senzațiile de déjà-vu sau unele tulburări stomacale.
- Senzațiile de frică, panică, anxietate, o senzație ascendentă care vine din stomac în piept sau gât sau fluturi însoțiți de greață sunt alte aure comune.
- Unii oameni pot simți un miros neobișnuit. Acest simptom poate ridica posibilitatea unei leziuni sau tumori în hipocampul lobului temporal.
- Uneori, aurele pot fi foarte greu de descris.
- Crizele în epilepsia neocorticală sau laterală a lobului temporal încep frecvent cu o aură auditivă, cum ar fi bâzâitul sau auzul unui sunet specific.
Convulsiile focale cu afectare a conștientizării erau numite parțiale complexe.
În timpul acestui tip de criză, o persoană afectată poate avea o privire fixă, poate fi inconștientă sau confuză în legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul ei, poate avea mișcări de bâlbâire cu degetele sau mișcări de plescăit din buze. Crizele durează de la 30 de secunde până la câteva minute.
- Poate exista o postură (mișcare sau poziționare) neobișnuită a unui braț. Acest lucru arată locul în care încep crizele în creier.
- Unii oameni vorbesc, de asemenea, fără sens sau își pierd capacitatea de a vorbi într-un mod rațional. Problemele de limbaj sunt mai frecvente când crizele provin din lobul temporal dominant.
Criza focală poate evolua spre spasme tonico-clonice generalizate. Persoana poate fi slăbită după ce criza s-a oprit.
Unii oameni pot avea, de asemenea, crize prelungite. Rareori, se pot dezvolta crize repetate sau lungi, numite status epilepticus.
Care sunt factorii de risc pentru epilepsia lobului temporal?
Cea mai frecventă formă de epilepsie focală
Factorii de risc comuni, care duc la dezvoltarea epilepsiei lobului temporal:
- Leziuni cerebrale, inclusiv traumatisme craniene cu pierderea conștienței, traumatisme la naștere, infecții precum encefalita sau meningita, care apar la începutul vieții
- Modificări ale structurii lobului temporal – malformații cerebrale sau tumori
- Cel mai frecvent factor de risc este o criză febrilă prelungită sau focală. Aproximativ 2 din 3 persoane cu epilepsia lobului temporal au avut antecedente de convulsii febrile. 3 din 4 dintre acestea au fost fie prelungite, fie au avut caracteristici complexe. Este important de știut că marea majoritate a persoanelor, care au convulsii febrile, nu dezvoltă epilepsie a lobului temporal.
Cum se diagnostichează epilepsia lobului temporal medial?
Epilepsia lobului temporal medial este un diagnostic clinic. Aceasta înseamnă că medicul neurolog ia în considerare o serie de factori. Nu există un singur test pentru epilepsia lobului temporal medial.
- Medicul ascultă pacientul descriindu-și crizele cât mai detaliat posibil sau ascultând observațiile unui martor.
- Medicul recomandă RMN cerebral cu protocol de epilepsie pentru a căuta modificări ale lobului temporal.
- Medicul vede EEG-ul (electroencefalogramă), care prezintă deseori unde vârfuri sau unde ascuțite în vârful sau partea din față a lobului temporal. Acestea pot fi observate când o persoană este trează sau doarme.
- Când crizele apar în zone meziale (mijlocii) ale lobului temporal, EEG poate arăta doar o încetinire ritmică în timpul crizelor. Acestea pot fi dificil de diagnosticat, cu excepția cazului în care se înregistrează o criză tipică pe EEG.
Foto: unsplash.com