Când NU este epilepsie? O criză apărută dintr-o dată. Puteți avea o criză dintr-o cauză fizică. Aceasta poate fi o boală acută sau o traumă, care începe înainte de criză. De asemenea, criza poate fi legată de o substanță sau un eveniment la care corpul răspunde sau de la care se retrage.
În aceste cazuri, crizele sunt numite „provocate”.
Cauza provocatoare a avut un efect asupra creierului, care duce la o criză. Dar aceste crize nu sunt diagnosticate drept epilepsie (tulburări în activitatea electrică a creierului).
Tratamentul pentru criza provocată ar trebui să abordeze cauza subadiacentă.
Cauzele frecvente ale crizelor provocate:
Când NU este epilepsie?
- O boală medicală acută (de exemplu, o infecție)
- O cauză metabolică, cum ar fi o anomalie a glicemiei
- Febră
- Traumatism cranian sau traumatism cerebral
- Accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitoriu
- Sevrajul de la droguri sau alcool
- O reacție la un medicament prescris cu sau fără prescripție medicală
1 Ce sunt evenimentele nonepileptice cauzate de alte probleme medicale?
Când NU este epilepsie?
Există, de asemenea, evenimente fizice sau medicale, care pot imita sau pot arăta ca niște convulsii. Acestea nu sunt aceleași cu convulsiile provocate.
De asemenea, nu apar din cauza modificărilor activității electrice din creier (ca într-o criză de epilepsie). Deoarece acestea nu sunt convulsii, sunt numite evenimente nonepileptice.
Unele dintre aceste afecțiuni medicale:
- Sincopă
- Migrenă
- Tulburări de mișcare
- Tulburări de somn
2 Ce sunt crizele psihogene nonepileptice?
Când NU este epilepsie?
Crizele psihogene nonepileptice nu sunt cauzate de o activitate electrică cerebrală anormală. Pot arăta ca niște crize de epilepsie.
- Se pot produce brusc sau pot începe treptat.
- Pot fi schimbări involuntare de comportament, mișcare, senzație sau conștiență, care de obicei durează mai mult decât crizele de epilepsie.
- Se consideră că aceste crize înseamnă răspunsul organismului la suferința fizică sau emoțională detectată de creier.
Crizele psihogene nonepileptice au o origine psihologică.
- O persoană afectată poate să nu fie conștientă de niciun factor psihologic sau stresant.
- O persoană, care are crize psihogene nonepileptice, nu își controlează în mod conștient simptomele.
- Aproximativ 4 din 5 persoane care au crize psihogene nonepileptice au antecedente de depresie, anxietate și tulburările de personalitate.
- Există adesea un istoric de abuz sexual, emoțional sau fizic.
- Aproximativ jumătate dintre persoanele cu acest tip de crize au, de asemenea, antecedente de tulburare de stres posttraumatic.
Tratamentul se concentrează pe abordarea cauzelor subadiacente și pe învățarea unor noi abilități de adaptare.
Tratamentul poate fi:
- Medicamente pentru anxietate sau depresie
- Strategii comportamentale pentru gestionarea stresului, identificarea factorilor declanșatori și învățarea unor noi tehnici de adaptare.
- Terapia cognitiv-comportamentală și alte terapii de modificare comportamentală pot fi un tratament eficient.
- Nucleele epileptice postconvulsive nu răspund la medicamentele anticonvulsivante.
Foto: unsplash.com